”Mergeți la drum cu profesioniștii!” de Călin Georgescu
FOREIGN POLICY Romania, septembrie/octombrie 2009
Pentru inca doua decenii obiectivul central al Romaniei va fi alinierea deplina la parametrii si standardele de performanta ale Uniunii Europene in toate compartimentele dezvoltarii politice, economice si sociale care sa se reflecte nemijlocit in calitatea vietii cetatenilor sai. Potrivit calculelor, cam de douazeci de ani are nevoie Romania, avansand intr-un ritm sustinut si calitativ superior de dezvoltare, pentru a ajunge sau chiar a depasi in unele privinte nivelul mediu de atunci al tarilor UE care, intre timp, nu vor sta nici ele pe loc.
Vorbim aici atat de indicatorii cantitativi traditionali (PIB pe locuitor, starea infrastructurii energetice si de transport, rezultatele cuantificabile ale serviciilor de educatie si sanatate etc.) cat si de elemente ce se preteaza mai greu la expresii numerice (maturitatea institutiilor democratice, nivelul bunei guvernari, gradul de satisfactie si optimism al populatiei). Din acest punct de vedere criza actuala, desi poate impune anumite corecturi de tinte si reasezari de prioritati pe termen scurt, nu este de natura sa modifice radical obiectivul strategic principal al Romaniei.
Pe plan intern, paralel si simultan cu indeplinirea intocmai a obligatiilor asumate (si valorificarea avantajelor aferente) in calitate de tara membra a UE, Romania trebuie sa-si defineasca profilul (nu doar imaginea!) de tara. Dintre insulele de excelenta pe care le avem, atatea cate sunt, va trebui sa le identificam si sa le incurajam selectiv pe cele care au cel mai mare potential de a genera valoare adaugata. Ar fi o tragedie ca, dupa criza, sa revenim voiosi la acelasi model pagubos de dezvoltare pe care l-am practicat in ultimii douazeci de ani – cel bazat pe un consum excesiv de resurse si pe irosirea iresponsabila a capitalului natural. Cheia dezvoltarii armonioase si sustenabile a Romaniei rezida in valorificarea inteligenta a resurselor de care dispunem si, in primul rand, a competentelor, profesionalismului si capacitatilor creatoare si inovative ale oamenilor acestei tari.
Pe plan extern trebuie sa depasim timiditatea si imobilismul din ultimii ani si sa ne articulam mai clar interesele specifice in cadrul UE si NATO precum si in relatiile bilaterale. Este necesar ca actiunile de politica externa sa fie organic legate de interesele dezvoltarii economice si sociale a tarii in mod concret, iar nu numai in ocazii festive.
Presedintele care va fi ales in noiembrie 2009 se va confrunta, probabil, cu problemele dificile ale perioadei celei mai acute a crizei si cu urmarile imediate ale acesteia. Nu-i va fi deloc usor, prin urmare, sa dea glas unui mesaj optimist sau macar datator de speranta la inceput de mandat intr-o tara ostenita de sacrificii si dezamagita de atatea promisiuni neindeplinite. Nu prin gesturi publice spectaculoase se poate redobandi increderea populatiei ci prin munca asidua, modesta, responsabila si – mai ales – prin competenta dovedita prin fapte. De aceea cred ca mesajul noului presedinte trebuie sa fie simplu si onest: iata ce am invatat de pe urma crizei; iata ce mai avem de facut pentru a o depasi cat mai repede; iata unde vrem sa ajungem dupa reluarea unei cresteri normale.
Ceea ce ne-a lipsit in toti acesti ani a fost o viziune limpede pentru viitor dublata de siguranta ca cei care ne conduc au competenta necesara pentru a-si duce planurile la indeplinire. Curajul de a miza pe profesionisti si nu doar pe activistii politici este, dupa parerea mea, testul suprem al capacitatii unui conducator autentic, acum si in viitor.
