”Încotro merge România? Vi se pare că vremurile au de ce să ne îngrijoreze? Vă propunem un volum unic, din care puteţi afla care este starea naţiunii, cum s-a ajuns aici şi ce perspectivă ne-ar fi de folos pe termen mediu şi lung. Sunt răspunsurile unor specialişti, academicieni şi cercetători la semnalele de alarmă din domeniile lor şi la confuzia din societatea românească. Din 2008 încoace, rapoartele anuale ale Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID) se constituie în adevărate radiografii ale situaţiei din economie, învăţământ, agricultură, de pe piaţa muncii etc.

Însoţite de analize ale unor planuri de perspectivă pe etape şi sugestii de măsuri necesare în imediat, ele au fost menite să contribuie la efortul de modernizare a structurilor statului, la adoptarea şi aplicarea acelor politici publice şi strategii care să-i permită României să-şi respecte angajamentele ca ţară membră a UE şi a NATO. Din păcate, după ce s-au tot făcut schimbări mici şi medii, zise « reforme », în lipsa unui proiect naţional integrator, cu obiective clare, rezultatul se rezumă în 2010 la sărăcie, haos şi demoralizare.

Criza nu e o cauză a nefericirii noastre actuale, ci mai degrabă revelatorul unor slăbiciuni structurale – la mijlocul volumului, o «istorie a României » mai puţin obişnuită, clădită pe date economice şi ocupaţionale, pune degetul pe rana veche a raporturilor dintre elite şi mase, nu fără a schiţa şi căile de ieşire din impas. Miza se vede astfel pusă pe capitalul uman, pe reprofesionalizarea lui, iar energiile sunt orientate pe făgaşul raţional al unor programe existente, ce respectă principiile de dezvoltare durabilă. Căci oamenilor trebuie să li se redea mai întâi rostul, pentru ca ei să poată produce o bunăstare echitabilă, fiind şi beneficiarii unui mediu mai curat şi mai sănătos.

Poate că România după criză va fi o surpriză pentru cei care înclinau să creadă că au pierit de pe aceste meleaguri şi buna credinţă, şi competenţa, şi dragostea de neam. Iată că motive de speranţă ar mai fi totuşi, aşa cum mai există, de altfel, şi destule resurse.” – Editorii

Au colaborat la acest volum : Mircea Maliţa, Călin Georgescu, Daniel Dăianu, Lucian-Liviu Albu, Adrian Curaj, Cristian Hera, Victor Giurgiu, Vasile Gheţău, Ioan Dan Gheorghiu, Ionel Haiduc, Cezar Bîrzea, Ciprian Fartuşnic, Florian Colceag, Cristian Pîrvulescu.

Vehiculat în presă ca posibil succesor al lui Boc, Călin Georgescu crede că un mandat de un an ar fi rezonabil pentru repornirea economiei.

În ultima vreme, numele lui Călin Georgescu – director executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila (CNDD) şi secretar general al reprezentanţei României în Clubul de la Roma – este tot mai des pomenit ca un posibil înlocuitor tehnocrat al premierului Emil Boc. În interviul acordat SFin, Călin Georgescu spune că un guvern de tehnocraţi ar putea încheia „un contract de management” cu clasa politică, pentru traversarea crizei. El mizează pe descătuşarea energiilor antreprenoriale şi consolidarea capitalului autohton.

Dle Georgescu, în ultima vreme capătă tot mai mult contur ideea unui guvern de tehnocraţi, care să preia frâiele economiei. În contextul actual, cu politicieni aflaţi uneori pe poziţii ireconciliabile, o astfel de soluţie credeţi că ar fi viabilă?
S-ar putea, doar aparent paradoxal, ca această idee să provină tocmai din sfera partidelor politice constituite şi reprezentate în Parlament, indiferent dacă se află la putere sau în opoziţie. Calculul este simplu: oricine îşi asumă responsabilitatea guvernării în condiţiile grele de acum – şi care se vor agrava la toamnă – va avea de plătit o poliţă electorală la următoarele alegeri, la termen sau anticipate. Este mai comod pentru toată lumea să transfere această povară a riscului politic unui guvern de tehnocraţi. Prin definiţie, aceştia nu au ambiţii politice şi n-au nimic de pierdut. Singura lor ambiţie este să-şi demonstreze competenţa.

Ar putea un tehnocrat, fără o susţinere politică viguroasă, să-şi pună în aplicare ideile, mai ales acum, când economia nu merge, iar criza pune la pământ sectoare întregi? N-ar fi nevoit să negocieze uneori “în genunchi” cu şefii partidelor pentru a obţine sprijin în anumite proiecte?

Tocmai la greu se vede mai bine cine este în stare să lucreze onest, cu rezultate, şi cine nu. O formulă tehnocratică nu are mare lucru de negociat şi cu atât mai puţin cu fiecare dintre partide, în mod separat. Ea îşi prezintă oferta pentru un termen limitat şi, în acest cadru, trebuie să conteze pe sprijinul parlamentar al întregului spectru politic – sau măcar al unei majorităţi consistente şi stabile – pe durata mandatului. Este, dacă vreţi, un fel de contract de management.

Cum a ajuns numele dumneavoastră pe “lista scurtă” de pe care ar putea fi “extras” viitorul premier? Dincolo de apartenenţa la anumite cercuri elitiste – Clubul de la Roma fiind cel mai cunoscut -, care ar fi atuurile dumneavoastră în competiţia cu ceilalţi posibili premieri? Alte nume vehiculate sunt Sebastian Vlădescu sau Elena Udrea, aflaţi în graţiile preşedintelui…

Sunt măgulit că numele meu a fost menţionat în presă în acest context, dar nu mă aflu în competiţie cu nimeni.

Aţi fost contactat de preşedinţie, aţi avut întâlniri cu lideri politici, aţi selectat colaboratorii, lucraţi la un plan de guvernare?

Nu am fost contactat şi nici nu văd rostul vreunei agitaţii pe această temă, atâta timp cât problema unei alternative tehnocratice nu s-a pus încă în termeni concreţi.

Sunteţi expert în dezvoltare durabilă. Experienţa ultimilor doi ani a demonstrat că acest concept este oarecum străin României. Pe ce ar trebui să mizăm acum, pentru a fi siguri că, la ieşirea din recesiune, am ales direcţia corectă şi putem accelera?

România este ţară membră a Uniunii Europene, iar aplicarea principiilor dezvoltării durabile reprezintă esenţa orientărilor strategice ale UE. Aici nu este loc de echivoc. Ori mergem pe calea europeană – pe care, în mod conştient, am acceptat-o -, ori ne mutăm pe alt continent.

Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă, al cărei artizan sunteţi, a fost adoptată înainte de apariţia crizei. Credeţi că ar trebui retuşată pentru a ajunge la acel model nou, propriu ţărilor UE? Condiţiile s-au schimbat din 2008, anul adoptării Strategiei…

Documentul menţionat, aprobat de Guvernul României, stabileşte ca obiectiv strategic naţional atingerea, la orizontul anului 2030, a nivelului mediu de atunci al ţărilor membre ale UE la principalii indicatori ai dezvoltării. Este vorba de un salt uriaş spre civilizaţia modernă într-o singură generaţie – cea de azi. Perturbările cauzate de criză pot determina anumite ajustări în privinţa ţintelor intermediare şi termenelor de execuţie, dar obiectivul-cheie rămâne neschimbat. Ne-am consultat cu cei mai buni specialişti, am verificat cifrele. Se poate!

Aţi făcut recent o radiografie a economiei, ştiţi care sunt punctele tari, vulnerabilităţile? Ce ar trebui rapid schimbat, în viziunea dumneavoastră?

Criza a scos necruţător la iveală vulnerabilităţile structurale, de sistem. Cred în continuare, cu încăpăţânare, că principala noastră tărie rezidă în oamenii acestei ţări, în competenţa, creativitatea şi inteligenţa lor, în spiritul lor întreprinzător. S-a vorbit prea mult, în mod iresponsabil, despre nişte presupuse tare congenitale ale poporului român. Fals şi nedrept! Nu suntem toţi hoţi şi leneşi, poate doar prea îngăduitori faţă de cei în care ne-am pus speranţa. S-a vorbit, de asemenea, în abstract. despre necesitatea unei schimbări de atitudine. Aceasta va interveni firesc şi rapid atunci când oamenii se conving de faptul că munca cinstită rentează, că ceea ce contează cu adevărat este ce ştii să faci, nu cu cine te ai bine.

Care credeţi că ar fi “polii” în jurul cărora să se construiască pilonii de dezvoltare în următorii 20 de ani? Pe ce anume veţi miza, dacă veţi conduce Guvernul o perioadă de timp?

Cu riscul de a mă repeta, susţin că principala prioritate trebuie să fie formarea, păstrarea şi dezvoltarea capitalului uman naţional, indiferent de constrângerile ce pot interveni în alte sectoare. Pe de altă parte, oricine va fi la cârma unui viitor guvern va trebui să se gândească foarte serios la identificarea unor noi resurse pentru dezvoltare.

Aţi continua marile proiecte din domeniul energetic: remodelarea pieţei prin crearea celor două mari entităţi, continuarea lucrărilor la Centrala Nucleară Cernavodă etc?

În privinţa restructurării sectorului energetic, cred că este mai înţelept să aşteptăm avizul Consiliului Concurenţei. Abia după aceea poate fi util să examinăm şi alte variante. Opţiunea nucleară, în condiţiile respectării unor standarde înalte de siguranţă, este acceptată în Uniunea Europeană.

Orice proiect nou are nevoie de susţinere financiară, altfel bunele intenţii rămân doar vorbe fără acoperire. De unde ar veni banii? Absorbţia fondurilor UE a devenit deja un clişeu, nu pare a fi cartea câştigătoare, atâta vreme cât nicio echipă de guvernanţi nu a putut gestiona corect această resursă.

Este necesar, bineînţeles, să asigurăm absorbţia integrală şi corectă a fondurilor europene. Dar să nu uităm nicio clipă că acestea, împreună cu contribuţia naţională obligatorie, acoperă abia 12 până la 20 la sută din necesarul investiţional al României în următoarele două decenii. Mărirea îndatorării externe, teoretic posibilă în limitele Tratatului de la Maastricht, nu este o soluţie măcar pentru faptul că banii devin tot mai scumpi şi mai greu de accesat pe pieţele de capital. Concurenţa pentru atragerea investiţiilor străine directe devine şi ea tot mai aspră. Cred că este momentul să ne gândim cu toţii la modalităţile concrete pentru stimularea formării şi consolidării capitalului naţional, în forme compatibile cu reglementările UE. Paralel cu aceasta, ca o soluţie pe termen mediu, ar fi poate cazul să reflectăm la concesionarea anumitor activităţi investiţionale în infrastructura energetică şi de transport, în gestionarea apei sau deşeurilor, dând preferinţă sistemului BOT (build-operate-transfer).

Este corectă vânzarea participaţiilor statului în anumite companii acum, în perioada crizei? Trebuie continuate privatizările?

În calitate de cetăţean cititor de ziare, pot formula doar păreri personale. Atunci când este vorba de cedarea unei părţi din participaţiile minoritare are statului, problema nu este decizia în sine, ci destinaţia prevăzută pentru fondurile suplimentare astfel dobândite. Dacă acţiunea se încadrează într-o viziune strategică, iar procedurile sunt transparente, nu văd ce obiecţii s-ar putea ridica. Aceleaşi criterii s-ar aplica şi la privatizări, dar cu mai multă prudenţă, pentru că “ne-am prăjit” până acum de câteva ori.

România a “navigat”, în ultimii ani, fără direcţie. A avut creştere economică, a fost inerţial “pe val” atâta vreme cât a fost “tractată” de economiile europene care funcţionau. Acum orbecăie şi pare a nu şti încotro să se îndrepte. Care sunt domeniile ce ar trebui sprijinite? Ce sectoare trebuie susţinute, pe ce ar trebui să mizăm?

De aceea insistăm mereu pe ideea gândirii anticipative, prospective, de factură strategică. Aşa ceva nu se poate obţine din import. Cunoaşterea altor modele de succes este importantă, dar nu poate fi copiată mecanic. Viziunea de perspectivă trebuie să fie generată aici, în această ţară. Nu este nici realist şi nici înţelept să alegi dinainte “campionii” modernizării României. Dar o politică industrială coerentă la nivel naţional şi congruenţa cu tendinţele pieţelor europene şi globale este de dorit şi se poate face. Văd o perspectivă promiţătoare în declanşarea energiilor antreprenoriale, încă amorţite, în mediul rural şi micile aşezări urbane.

Ce înseamnă, în opinia dumneavoastră, protecţie socială şi cum ar trebui aplicată?

Protecţia socială nu înseamnă încurajarea nemuncii, instituţionalizarea trândăviei subvenţionate pe banii contribuabililor. Statul are obligaţia să opereze o selecţie riguroasă astfel încât să asigure sprijinirea incluziunii sociale a categoriilor vulnerabile sau defavorizate şi reinserţia lor efectivă pe piaţa muncii.

Aţi modifica nivelul fiscalităţii? Credeţi că ar trebui ceva schimbat în domeniul taxelor şi impozitelor?

Tot ca o părere personală, pentru a nu intra pe terenul minat al ipotezelor fără acoperire în realitate, cred că problematica de ansamblu a fiscalităţii ar trebui discutată serios numai după ce ieşim din criză. Până atunci n-aş recomanda să zgâlţâim o barcă şi aşa şubrezită.

Consideraţi relaţia cu FMI o centură de siguranţă pentru economie? Ar putea fi deficitul finanţat altfel? Există alte resurse?
Poate că sună desuet, dar eu chiar cred în respectarea cuvântului dat. Avem un acord, ne-am asumat nişte angajamente ca ţară şi trebuie să le îndeplinim. Nu sunt încă suficient de informat pentru a mă pronunţa asupra posibilităţilor realiste de a mobiliza alte resurse pe termen scurt.

Mediul de afaceri acuză modul în care se schimbă legislaţia, faptul că nu se pot face proiecţii, strategii, întrucât regulile se schimbă prea des. Aceasta pare a fi o “boală” a sistemului la noi… Credeţi că există leac pentru ea?

Am discutat şi eu cu mulţi oameni de afaceri de la noi, atât români, cât şi străini, deci pot confirma pertinenţa întrebării dumneavoastră. Strategiile lor de piaţă sunt modelate în mare măsură de coerenţa şi predictibilitatea acţiunilor legislative, regulatorii şi executive ale Guvernului. Dacă nu sunt convinşi de existenţa unei viziuni clare, aplicate consecvent, fără excepţii sau fluctuaţii, calcularea riscului în afaceri devine mult mai dificilă.

Ar trebui schimbaţi oameni care ocupă de multă vreme-poziţii cheie în anumite domenii? Mă refer la Banca Naţională, ministere, autorităţi de reglementare…

Schimbările de personal, mai ales când este vorba de poziţii executive cheie, nu se fac după ureche, ca să ne aflăm în treabă sau ca să satisfacem nişte obligaţii politice sau afinităţi personale. Într-o societate democratică normală, unicul criteriu trebuie să fie cel al profesionalismului şi capacităţii manageriale dovedite. De pildă, cred că sunt foarte puţini cei care, în România sau în străinătate, ar putea pune la îndoială competenţa actualei echipe de la BNR.

În România de azi, starea de nemulţumire s-a generalizat pe toate palierele societăţii. Calitatea vieţii s-a deteriorat, oamenii simpli se tem tot mai tare de ceea ce le-ar putea aduce “ziua de mâine”… Dacă aţi fi premier ce aţi face pentru a le reda acestora speranţa?

Nu ştiu cum ar proceda un eventual nou premier, dar eu cred ferm că speranţa nu se poate clădi decât pe adevăr. După atâtea experienţe dezamăgitoare, românii sunt acum vaccinaţi împotriva minciunii. O detectează rapid şi o vor sancţiona drastic. Promisiunile deşarte nu mai au priză la public.

România s-a izolat în ultimii ani. Puţine vizite la nivel înalt, puţine contacte “la vârf” cu ţările influente în plan european, două puteri economice -Rusia şi China – ignorate total de autorităţi şi pentru care contăm tot mai puţin. Cum percepeţi acest tablou şi ce credeţi că ar trebui făcut?

Am unele păreri, strict personale, în privinţa afirmării şi susţinerii demnităţii şi interesului naţional pe planul acţiunii externe, dar nu cred că este cazul şi nici momentul să le expun public în acest moment. De altfel, nici spaţiul nu ne-ar permite.

Totuşi, aveţi contactele necesare, aveţi în echipă oameni capabili să deschidă uşi până acum încuiate pentru noi la marile curţi ale Europei?

M-am întors recent din câteva călătorii în Statele Unite şi câteva capitale europene, unde am avut contacte de lucru pe linia îndeletnicirilor mele profesionale curente. Pot spune că există multă bunăvoinţă faţă de România în cercurile influente şi o înţelegere mai profundă decât mă aşteptam faţă de dificultăţile cu care ne confruntăm.

Care ar fi motivul pentru care un independent şi-ar asuma guvernarea în aceste momente dificile? Ce ar avea el de câştigat?

Sincer, nu văd ce câştig ar putea avea un posibil independent – dacă este cu adevărat independent – într-o asemenea funcţie în conjunctura actuală. Poate doar simţul datoriei împlinite, dacă mai există pe lume un asemenea sentiment. Un om politic încadrat într-un sistem îşi calculează riscurile şi îşi drămuieşte ambiţiile pentru a obţine ceva, de regulă putere. Un profesionist nu are asemenea preocupări. El îşi face treaba corect, conform mandatului convenit, iar după ce-l îndeplineşte se întoarce la ale lui.

Dacă, în toamnă, veţi fi nominalizat pentru funcţia de prim-ministru, cât timp v-ar fi necesar pentru a porni la reclădirea economiei?

Iarăşi, nu este vorba despre mine ca persoană. Dar dacă se ajunge la concluzia că un guvern fără culoare politică poate fi o variantă acceptabilă, atunci cred că un mandat de un an ar fi rezonabil pentru a pune măcar în mişcare un program realist. Să ne înţelegem. Când vorbim de un guvern tehnocratic, asta nu înseamnă că sunt excluse persoanele care fac parte dintr-un partid politic sau altul. Numai că nu partidul îi nominalizează pentru funcţiile respective, ci sunt solicitaţi, ca experţi, să vină la guvernare prin detaşare, pe durata mandatului.

Dacă nu veţi fi nominalizat ce se va întâmpla cu proiectul pe care l-aţi creionat?

De ani de zile lucrez la proiecte şi la implementarea lor. Asta ştiu să fac, din asta îmi câştig existenţa. Şi tot asta voi face în continuare. Prefer să ştiu că sunt competent în ceea ce fac.

_____

Interviu realizat de Georgian Stoica.

Sursa: http://www.sfin.ro/articol_20733/guvern_de_tehnocrati_-_solutia_cea_mai_comoda_pentru_toate_partidele.html

Călin Georgescu, directorul Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă (CNDD), crede că România ar trebui să fie atentă la parcursul economic al ţării vecine, Ungaria. Georgescu, expert în dezvoltare durabilă şi planificare strategică, a declarat pentru FTR.ro că, deocamdată, nu vede perspectiva unor repercusiuni asupra României sub aspectul evoluţiei relaţiilor dintre Ungaria şi organismele financiare internaţionale, însă susţine că ar trebui să fim mai atenţi la posibilitatea depunctării Ungariei de către agenţiile de rating, care „ar avea un efect de contaminare la nivel regional, sporind costurile creditării externe”.

„O scădere dramatică a cursului de schimb al forintului ar putea avea, de asemenea, unele efecte nedorite, pe care trebuie să le cîntărim cu grijă, ţinînd seama de pericolul atacurilor speculative care tind să se propage pe grupuri de ţări ţintă”, consideră expertul.

În ceea ce priveşte decizia guvernului de la Budapesta de a impozita cu 0,45% activele nete ale băncilor care activează în ţară, pentru a evita să ia alte măsuri de austeritate, Călin Georgescu se fereşte să comenteze asupra motivaţiei care a stat la baza acestei măsuri, considerînd însă că e posibil să fie vorba şi de „anumite promisiuni electorale pe care guvernul actual consideră că este în măsură să le onoreze”. „Există precedente în ceea ce priveşte impozitarea activelor bancare. Obiecţiile principale care s-au ridicat privesc nu atît măsura în sine, cît cuantumul acesteia”, a explicat directorul CNDD pentru FTR.ro.

Nu în ultimul rînd, Călin Georgescu apreciază că învăţătura pe care românii o pot desprinde din soluţia găsită de vecinii de la Vest e aceea că… nu există niciodată o singură soluţie. „Cred că este nevoie să vedem lucrurile în complexitatea lor şi să acţionăm toate pîrghiile pe care, în mod realist, le avem la îndemînă pentru a obţine rezultatul dorit, fără a periclita dezvoltarea viitoare a ţării”, a subliniat expertul în dezvoltare durabilă.

Sursa: http://www.ftr.ro/depunctarea-ungariei-ar-putea-produce-efecte-economice-in-vecinatate-41851.php

”Prezentul volum nu își propune să ofere soluții miraculoase pentru ieșirea României din criza economico-financiară care bântuie lumea de peste doi ani de zile. Depășirea acestor momente dificile va depinde în mare măsura de evoluția conjuncturii economice europene și internaționale. Ceea ce ne intereseaza mai degrabă este ce vom face după aceea. Absența unei viziuni coerente și realiste asupra viitorului pe care ni-l dorim și pe care suntem capabili să ni-l construim a stat la obârșia multora dintre necazurile cu care ne-am confruntat în ultimul an și de pe urma cărora suferim cu toții în continuare. Planurile strategice cu bătaie mai lungă, unele meritorii, au rămas uitate în sertarele prăfuite ale unei birocrații timide și tot mai obediente din pricina politizării excesive.”

1. Însușirea și aplicarea principiilor dezvoltării durabile ca bază conceptuală a planificării strategice și politicilor publice. Trecerea treptată de la modelul de creștere bazat pe consumul excesiv și nerațional de resurse la realizarea unui echilibru dinamic între dezvoltarea economică și menținerea unui mediu natural curat și sănătos în forme ce pot fi înțelese și acceptate de societate.

2. Stabilirea unui profil de țară specific și punerea în valoare a avantajelor competitive reale ale României în special prin sprijinirea formării și consolidări capitalului național în forme compatibile cu reglementările europene, întărirea regimului proprietății, încurajarea inițiativei antreprenoriale eco-eficiente în producție și servicii pornind de la nevoile și resursele locale, în mediul urban ca și în cel rural, afirmarea și extinderea unor nișe de excelență.

3. Modernizarea structurilor statului cu precădere prin întărirea instituțiilor și procedurilor democratice, instaurarea domniei legii, unice pentru toți, depolitizarea și profesionalizarea funcțiilor executive la toate nivelurile, asigurarea transparenței și responsabilității, garantarea efectivă a drepturilor și libertăților cetățenești.

4. Accentuarea importanței capitalului uman pentru dezvoltarea României în secolul XXI prin alocarea prioritară a resurselor, indiferent de constrângerile ce pot interveni în alte sectoare, pentru învățământ și formare profesională, sistemul de sănătate, asistență și incluziune socială, cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare, precum și pentru măsuri de redresare demografică.

5. Inițierea unor dezbateri naționale – cu participarea factorilor politici, comunității științifice și academice, mediului de afaceri, partenerilor sociali și societății civile – care sa aibă ca rezultat adoptarea de măsuri legislative și politici publice vizând implementarea conceptului de dezvoltare durabilă, identificarea de noi resurse, inclusiv prin parteneriate public-privat, atragerea de investiții și stimularea unor formule asociative pentru crearea de locuri de muncă stabile și bine remunerate și pentru îmbunătățirea calității vieții.

6. Promovarea unei politici externe active, coerente și demne în cadrul UE și NATO precum și în relațiile cu alte state, în special cu cele vecine, urmărind interesele bine cumpănite ale României și împlinirea vocației sale de dialog și conciliere pe plan regional și internațional. Întărirea siguranței naționale și a capacității de apărare a țării.

Sursa: România post-criză. Reprofesionalizarea României III, p.103, raport al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare, București, 2010. www.ipid.ro

Numele lui Calin Georgescu a fost in ultima vreme vehiculat ca un posibil inlocuitor tehnocrat pentru functia de prim-ministru. El este director executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila si secretar general al reprezentantei Romaniei in selectul Club de la Roma, al carui presedinte este guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Georgescu critica in interviul pentru „Financiarul” pachetul de masuri anticriza pentru care Cabinetul Boc este atacat astazi prin motiunea de cenzura si spune ca taierile trebuie sa vina de la cheltuielile publice dublate de lupta cu evaziunea fiscala.

„Financiarul“: Cum catalogati actualele masuri de austeritate anuntate de Cabinetul Boc?
Calin Georgescu: Masurile de austeritate, daca sunt cu adevarat necesare, se intreprind cu un anumit scop si pe un anumit termen. Nu se pot cere noi sacrificii de la o populatie nemultumita, chinuita si umilita de decenii – si mai ales de la paturi sociale vulnerabile cum sunt pensionarii – decat daca oferi o perspectiva clara asupra a ceea ce va urma. Actualele masuri propuse nu corespund acestui criteriu si dovedesc o seama de carente de competenta.
O abordare profesionista ar fi trebuit sa tina seama de faptul ca intr-o economie exista multe echilibre. Or, setul supus aprobarii se refera in acest moment doar la echilibrul bugetar si nici macar la totalitatea elementelor sale. Da, calculul deficitului bugetar e o aritmetica simpla: scazi cheltuielile din venituri si vezi cu ce ramai.

Argumentul lor e ca se pierd bani in sistemul bugetar, plus ca si in sistemul social s-au dat foarte multe pensii fara acoperire.
Inca o data cred ca aceste doua masuri nu sunt rationale pentru ca efectele imediate sunt negative, iar cele pe termen mediu si lung nici macar nu sunt luate in calcul. Aici incepi sa pui la indoiala profesionalismul si competenta autorilor care par sa fi scris proiectul in mare graba, pe genunchi. Inainte de a lua masuri de avarie trebuie sa te gandesti si la ce faci dupa aceea. Ce producem in tara asta? La ce costuri? Cu ce con­sumuri? De unde scoti veniturile la buget? In ciclul bani-marfa-bani investesti bani in ceva, produci o marfa care se vinde, incasezi niste bani. Cheia succesului in orice economie este competitivitatea.

Spatiul de actiune e in alta parte. Nu se limiteaza la reduceri si taieri. Discutam de achizitiile bugetare de bunuri si servicii care se fac cum se fac, cu bani multi si fara rost, plus uriasa evaziune fiscala. Faceti socoteala ca in acest moment are loc in Romania o polarizare accentuata a avutiei. Avem 5% oameni foarte bogati, iar in rest populatia este saracita. In loc sa sporeas­ca, clasa de mijloc se restrange. Masurile propuse nu ne duc spre redresare, ci ne imping tot mai jos pe acest trend. Al doilea lucru este cand si pentru ce te imprumuti. Chiar si particular fiind, cand faci un imprumut te gandesti la trei elemente esentiale: in ce conditii il iei, in ce vrei sa investesti ca sa ai profit pe termen mediu si lung, si daca poti sa dai inapoi suma imprumutata. Este elementar acest lucru. I-as intreba pe cei care au luat aceste decizii daca pot da raspuns macar la una din cele trei intrebari, nu la toate.

Credeti ca exista o posibila incapacitate de a returna aceste sume?
Ma tem ca da. Din ce sa returnezi imprumuturile, cand Romania nu mai produce aproape nimic? Uitati-va la tot ce este in biroul acesta. Daca stau bine sa ma gandesc, poate numai stinghiile de la harta sunt romanesti.

Cum poti sa incurajezi industria autohtona fara sa fii acuzat ca incalci regulile concurentiale, fara sa ridici bariere vamale, administrative etc.?
Trebuie sa avem o viziune clara, sa vedem cu ce putem sa fim competitivi. UE a lansat in martie anul acesta strategia „Europa 2020” care imbina elemente ale Strategiei Lisabona pentru competitivitate si locuri de munca cu principiile dezvoltarii durabile. Se prevede ca in urmatorul deceniu cresterea UE sa fie inteligenta, inovativa si inclusiva din punct de vedere social. Piesa de rezistenta o constituie investitia in educatie si formare profesionala, in cercetare si stiinta. Prin urmare, factorul uman este considerat decisiv. Or, daca privim in ograda noastra, capatam impresia ca mai batem inca la portile Europei, desi suntem membri ai UE de peste trei ani. Daca obiectivele strategiei „Europa 2020” sunt acestea, automat ele sunt si ale Romaniei.

Aceasta inseamna ca actiunile noastre, chiar si cele imediate, trebuie sa derive din aceasta strategie, nu sa ne lamentam ca obiectivul cutare este prea ambitios. Ce inte­res am avea sa incalcam niste reguli care, pana la urma, ne sunt favorabile?

Haideti sa facem un mic scenariu. Daca pica acest guvern astazi, care ar fi primele cinci masuri pe care le-ati lua?
In primul rand, orice om, indiferent de cat de dotat ar fi, nu stie tot si trebuie sa se inconjoare de oameni competenti. Asta ar fi prima masura. A doua masura este sa te racordezi la marile tendinte internationale gandind cu mare atentie si raportand totul la interesul national bine cumpanit al Romaniei.

Este esential sa stii ce se intampla in afara si ce trebuie facut aici, in Romania, cu atat mai mult cu cat acum suntem cam izolati si timizi. Al treilea lucru este sa avem viziunea marilor proiecte: cum sa transformam un handicap, cum este starea actuala a agricul­turii si a satului romanesc, intr-un avantaj competitiv. Al patrulea lucru este sa investim masiv in educatie, stiinta si cercetare ca parghii principale ale competitivitatii ca tara. Pe urma trebuie sa cladim cu rabdare un echilibru firesc intre factorul politic, mediul de afaceri si mediul social. Un lider politic devine credibil numai in masura in care poate propune ceva concret si realizabil: iata unde trebuie sa ajungem si iata ce trebuie sa facem pentru asta. Peste toate, un lucru este cert: trebuie vorbit numai in termeni de constructie. Pentru mine galceava sterila, retorica goala nu mai au ce cauta in spatiul public. Sa nu mai avem frustrari de recuperat sau polite de platit. Este necesar sa ne regasim acolo unde trebuie sa fim cu totii, in Romania, printr-o conciliere nationala autentica.

De ce v-ati baga acum intr-un astfel de proiect, cand tara se duce de rapa, mai ales sa veniti si sa cautionati 20 de ani de minciuna a politicienilor?
Stati putin, ca nu m-am bagat nicaieri. Imi exprim si eu parerile, ca toata lumea. Cred insa cu fermitate ca interesul national nu este deloc ceva minor. Discutam aici despre o natiune, iar nu despre un grup mic de persoane care si-au inteles intr-un fel sau altul menirea de a-si sluji tara. Noi vorbim de mai multa vreme despre profesionalism. Notiu­nea nu inseamna doar o pregatire tehnica exceptionala, ci si o tinuta morala exemplara. Nu ma apuc eu sa spun cine-o fi vinovat de situatia in care ne aflam si cine nu pentru ca nu asta ne intereseaza acum si nici nu sunt eu in masura sa dau verdicte.

Dar daca oamenii din tribune va vor cere asta?
Un lucru e cert: pleava se separa de grau cand cerni. Tot ceea ce e exagerat e nesemnificativ. Discutam de interesul national, dar eu n-am auzit pe cineva definindu-l foarte clar. Pentru mine, interesul national e reprezentat de o singura idee: sa aparam ceea ce avem si sa recuperam ce se poate din ceea ce ni se cuvine. Punct. Restul nu mai conteaza.

Cum arata modelul economic care credeti ca i s-ar potrivi Romaniei in actuala criza economica?
Trebuie sa punem in miscare avantajele competitive ale Romaniei, atatea cate sunt. In primul rand este necesara intarirea structurilor proprietatii si initiativei private prin sprijinirea micului intreprinzator si formarea pe aceasta baza a capitalului national. In conditiile penuriei de capital investitional s-ar impune clarificarea cadrului legal si stimularea parteneriatelor public-privat. Consider ca pentru Romania cheia prosperitatii este dezvoltarea unui capitalism robust „la firul ierbii”, inclusiv prin stimularea unor formule asociative. In tarile de succes se promoveaza o economie civica, bazata pe o distributie larga a formarii de capital. Aceasta duce si la intarirea mai rapida a clasei de mijloc.

Ca baza conceptuala, cred ca cea mai potrivita cale pentru Romania este punerea in aplicare a principiilor de dezvoltare durabila prin imbinarea organica si potentarea reciproca a celor patru forme principale de capital: natural, antropic (facut de mana omului), uman si social. Acesta este si modelul insusit de UE. Ca stat membru, Romania are nu doar posibilitatea, dar si datoria sa-si valorifice optim atuurile in acest cadru.

Ati purtat ceva discutii cu presedintele Traian Basescu?
Nu, si nici nu vad vreun motiv anume. Sunt onorat de faptul ca numele meu a fost mentionat recent in presa intr-un context pozitiv, dar proiectele mele de viitor nu se schimba.

V-a transmis vreun semnal?
Nu. Traim vremuri complicate, iar Romania are multi oameni destoinici si dornici sa o slujeasca.

CV Calin Georgescu

2000-prezent: director executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila din Romania, coordonator al proiectului Guvernului Romaniei pentru lansarea Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila in 1999 si in 2008.
Reprezentant al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), secretar general al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma (ARCoR), presedinte al Consiliului Director al Clubului de la Roma pentru Europa cu sediul la Viena (ESC), membru fondator si director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID).
Doctor in stiinte, pedologie, in anul 1999.
Senior Fellow in cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Fost consilier al ministrului Mediului, secretar general in Ministerul Mediului, si director al Directiei de Organizatii Economice Internationale in cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

_____

Interviu realizat de Stelian Negrea.

Sursa: http://www.financiarul.com/articol_46290/calin-georgescu-masurile-de-austeritate-sunt-luate-pe-genunchi.html

Directorul executiv al Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, a radiografiat pentru ziarul „Puterea” problemele reale ale economiei, atrăgând atenţia Guvernului că „a tratat cu superficialiate” criza prin „măsuri pripite când cuţitul i-a ajuns la os”. „În aceste condiţii sunt diminuate şansele de a ieşi din recesiune şi va creşte şomajul”, este verdictul dat de dr. Georgescu, al cărui nume a fost vehiculat pentru a-l înlocui pe ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, sau chiar pe premierul Emil Boc. El a prezentat o serie de măsuri ce trebuie luate urgent pentru a creşte veniturile la stat, declarându-se adeptul implicării specialiştilor în actul decizional.

Au ales Traian Băsescu şi Guvernul cea mai bună soluţie prin reducerea fondului de salarii din sectorul bugetar cu 25% şi prin micşorarea pensiilor cu 15%?

Dr. Călin Georgescu: Pentru a evalua corect şi mai ales profesionist dacă este cea mai bună soluţie, este necesară o analiză complexă, care să ia în consideraţie toţi factorii asupra cărora trebuie acţionat pentru a reduce deficitul bugetar, avându-se în vedere şi impactul asupra evoluţiei altor indicatori macroeconomici şi sociali atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung.

În mod logic, ar trebui să se acţioneze concomitent atât asupra factorilor care influenţează cheltuielile publice, inclusiv asupra achiziţiilor, cât şi asupra celor ce pot conduce la majorarea veniturilor bugetare.

Modul simplist şi neprofesionist în care s-a procedat în ultimii 20 de ani continuă şi în prezent, luându-se măsuri pripite, după ce cuţitul ajunge la os, fără a se analiza şi cuantifica toate consecinţele posibile. Argumentul că nu a fost timp pentru a cumpăni bine lucrurile nu stă în picioare.

A fost o măsura impusă de FMI sau a fost alegerea autorităţilor române, ţinând cont că s-a vorbit şi de alte scenarii luate în calcul, printre care majorarea TVA şi a cotei unice de impozitare?

Din afirmaţiile echipei de negociatori ai FMI şi ai UE rezultă clar că măsurile propuse au reprezentat opţiunea autorităţilor române, urmând ca în final să se evalueze în comun dacă implementarea acestor măsuri poate conduce efectiv la reducerea deficitului bugetar în limite convenite de ambele părţi, fără a influenţa negativ starea economiei şi capacitatea de a rambursa împrumutul.

Care ar fi efectele negative ale deciziilor anunţate de preşedintele Traian Băsescu? Opoziţia foloseşte termeni duri precum “genocid social” sau “bombă nucleară”. S-a lovit prea mult în electoratul de stânga şi a fost protejat mediul privat?

Măsurile propuse, în forma lor actuală, precum şi influenţa inflaţiei vor determina cu certitudine diminuarea semnificativă a cererii interne de bunuri şi servicii şi implicit a producţiei. În aceste condiţii sunt diminuate şansele de a ieşi din recesiune şi va creşte şomajul. Până acum n-am văzut încă o gândire coerentă pentru repornirea motoarelor economiei.

Nu cred deloc într-o abordare de tip electoral, de pe poziţii adversariale în momentul în care întreaga ţară este lovită de o criză severă, iar conjunctura internaţională nu este favorabilă. Miza este prea mare ca să ne împotmolim în confruntări doctrinare. Dacă analizăm ce se întâmplă în alte ţări, vom constata că există o tendinţă clară spre pragmatism, astfel încât mixtul de politici economice şi sociale şi măsurile concrete aplicate să conducă la rezultate cât mai consistente şi mai apropiate de cele optime. Mai mult decât oricând, avem nevoie de un dialog real şi constructiv, cu implicarea directă a specialiştilor.

Vor conduce aceste măsuri la redresarea situaţiei economice sau este posibil ca autorităţile să fie obligate să mărească TVA spre finele acestui an?

Aşa cum a rezultat din precizările anterioare, reducerea substanţială a cererii interne de bunuri şi servicii, ca urmare a scăderii mari a veniturilor reale ale populaţiei (în medie cu circa 20%) va afecta cu certitudine şansele de ieşire din recesiune în acest an, posibil chiar şi în 2011. În acest context, creşterea TVA şi a impozitelor ar agrava şi mai mult situaţia.

Pentru reducerea deficitului bugetar fără a afecta într-o proporţie prea ridicată cererea internă şi, implicit, creşterea economică ar trebui avută în vedere nu doar diminuarea cheltuielilor, ci şi creşterea veniturilor bugetare. Din păcate, despre aceasta s-a vorbit prea puţin.

Va fi necesar un nou împrumut de la FMI?

Sper că nu, dar nu exclud cu totul această posibilitate. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este însă dinamica datoriei publice a ţării noastre care a crescut de patru ori în ultimii 10 ani, precum şi faptul că banii împrumutaţi nu au fost orientaţi cu prioritate spre investiţii, ci pentru acoperirea unor cheltuieli bugetare inutile şi greu de justificat în condiţii de criză.

România va avea nevoie în continuare de o finanţare externă consistentă la costuri rezonabile pentru modernizarea rapidă a infrastructurilor de transport şi edilitare, pentru ameliorarea substanţială a competitivităţii şi capacităţii concurenţiale în sectoarele productive (industrie, agricultură, servicii) şi asigurarea pe această bază a creşterii economice sustenabile. Există multe soluţii, dar ordinea de prioritate trebuie să înceapă cu sursele de finanţare care nu majorează datoria publică: accesarea integrală a fondurilor europene, dezvoltarea parteneriatelor public/privat, vânzarea participaţiilor reziduale ale statului şi a unor active care produc pierderi etc.

Aţi fost consultat de autorităţi în această perioada de criză economică,v-au cerut sfatul?

Există carenţe mai vechi în societatea românească privind atragerea celor mai bune competenţe în articularea actului decizional. Niciodată nu este bine ca mediul de afaceri şi partenerii sociali să fie luaţi prin surprindere de hotărâri intempestive, insuficient de bine gândite. În condiţii de criză, absenţa unor consultări serioase creează în mod artificial tensiuni ce ar fi putut să fie evitate. Personal, nu mă simt frustrat dacă nu mi se cere părerea. Dacă am ceva de spus, spun.

Cum aţi aprecia măsurile luate de Guvernul Boc în lupta anticriză? Ca specialist, aţi remarcat un plan riguros sau a existat multă improvizaţie?

Este evident pentru toată lumea, nu numai pentru specialişti, că Guvernul a tratat cu superficialitate faptul că diminuarea aşteptată a produsului intern brut va crea presiuni asupra bugetului. Erau necesare măsuri prompte, încă de la începutul anului 2009, atât pentru reducerea cheltuielilor bugetare, cât şi pentru valorificarea tuturor resurselor posibile în vederea creşterii veniturilor, pe baza unui program coerent de acţiuni şi măsuri. De fapt, în ciuda angajamentelor asumate, numărul funcţionarilor publici, al demnitarilor şi consilierilor acestora a crescut permanent, disproporţiile veniturilor salariale s-au accentuat, bugetele unor instituţii publice au crescut substanţial, contractele de achiziţii publice se fac la preţuri inadmisibil de mari, iar câştigătorii unor licitaţii sunt stabiliţi încă înainte de desfăşurarea acestora. În aceste condiţii, nu se poate vorbi de existenta unui program coerent, riguros şi eficace pentru atenuarea efectelor crizei.

Ce rol a avut competenţa în promovarea oamenilor cu putere de decizie?

Presa de la noi a semnalat o sumedenie de anomalii. Atunci când, în urma câştigării în justiţie a unor procese de contencios administrativ, într-un birou de director stau trei persoane plătite gras din banul contribuabilului, înseamnă că ceva este grav şi în neregulă.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a vorbit deschis despre raportări “mincinoase” ale guvernării în privinţa nivelului de colectare a taxelor. Unde ne aflăm cu adevărat în acest moment?

Nu cred că este vorba despre raportări mincinoase. Ar fi prea grav să fie aşa. Guvernatorul BNR a acuzat lipsa de realism în legătură cu evaluarea nivelului veniturilor bugetarilor la 38-39% din PIB faţă de maximum 30-31% cât s-a realizat în mod curent. O asemenea contradicţie bugetară a fost caracterizată ca fiind nu doar incorectă şi falsă, ci şi mincinoasă, deoarece a permis efectuarea de cheltuieli supradimensionate în raport cu veniturile. Aceasta a condus la deficite bugetare mari, a căror finanţare neinflaţionistă a creat probleme în fiecare an.

Care credeţi că sunt măsurile care se impun pentru însănătoşirea pacientului bolnav, care este acum economia românească?

Prescrierea tratamentului pentru un pacient bolnav presupune stabilirea unui diagnostic corect, precum şi identificarea cauzelor care au determinat îmbolnăvirea. Consider că cele mai importante măsuri ar trebui să vizeze:

Creşterea competitivităţii în scopul realizării unei creşteri economice sănătoase şi sustenabile, pe termen mediu şi lung;

Reexaminarea politicii fiscale în vederea realizării unui mediu de afaceri cât mai atractiv;

Majorarea substanţială şi diversificarea surselor de finanţare a investiţiilor, cu prioritate a celor care nu conduc la creşterea semnificativă a datoriei publice; respectarea riguroasă a reglementărilor cu privire la achiziţii;

Continuarea restructurării instituţiilor publice, în scopul reducerii substanţiale a birocraţiei, depolitizarea urgentă a funcţiilor publice executive, reprofesionalizarea acestora şi îmbunătăţirea semnificativă a managementului serviciilor publice;

Stimularea prin politici financiare şi fiscale adecvate a ajustării macrostructurii economiei în vederea ameliorării gradului de valorificare a resurselor materiale şi energetice consumate;

Creşterea gradului de ocupare a populaţiei apte de muncă şi apropierea acestuia de nivelul mediu european;

Examinarea măsurilor ce pot conduce la reluarea procesului de creditare, precum şi a celor ce pot determina reducerea ecartului între dobânzile la credite şi cele la depozite, astfel încât să fie stimulate atât creditarea, cât şi economisirea;

Organizarea sistematică a pregătirii prealabile a personalului, în vederea asigurării eficienţei procesului de descentralizare.

Cât de mare este pericolul ca ţara noastră să repete exemplul Greciei, lumea vorbind despre pericolul care pândeşte România?

Sunt puţine şanse ca gradul de îndatorare externă a României să crească de la 35 mld. euro, cât era la sfârşitul anului 2009, la peste 270 mld. euro, cât are statul elen. Diferenţe apreciabile sunt şi în ceea ce priveşte datoria publică totală raportată la produsul intern brut (sub 30% faţă de peste 120%).

Având în vedere monitorizarea foarte atentă a politicilor fiscale, financiare şi bugetare, probabilitatea ca România să scape de sub control cheltuielile sau să furnizeze date statistice nereale cu privire la deficitul bugetar, astfel încât statul să ajungă în situaţia de a deveni falit este minimă.

Situaţia însă se poate agrava dacă Guvernul nu va fi capabil să conceapă şi mai ales să aplice politici şi măsuri eficace pentru asigurarea unei creşteri economice sistematice şi pentru relansarea investiţiilor strict necesare atât în sectorul public, cât şi în cel privat.

Numele dumneavoastră a fost vehiculat pentru a ocupa funcţia de ministru al finanţelor sau chiar cea de premier. Aţi răspunde acestor provocări dacă veţi fi solicitat?

Faptul că numele meu a fost menţionat în acest context mă onorează, dar nu îmi modifică nici atitudinea şi nici planurile de viitor. Prefer să ştiu că sunt competent în ceea ce fac.

Îşi mai permite ţara luxul de a organiza în acest an o nouă rundă de alegeri, opoziţia vorbind despre anticipate? Reprezintă o variantă un guvern de tehnocraţi?

Sper să se poată evita organizarea de alegeri anticipate, pe care le consider inoportune în conjunctura actuală. Eventualitatea constituirii unui guvern de tehnocraţi cu mandat limitat ar putea fi avută în vedere numai dacă se asigură o susţinere politică largă.

Interviu realizat de Cristian Andrei.

Sursa: http://www.puterea.ro/news1878/N-am-vazut-inca-o-gandire-coerenta-pentru-repornirea-motoarelor-economiei.htm

Dupa 20 de ani de tranzitie haotica, lipsita de o viziune pe termen lung, Romania are, in cele din urma, un program coerent si logic de dezvoltare – Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila. Elaborata de cei mai buni specialisti in domeniu, aceasta strategie prefigureaza imaginea Romaniei in anul 2030, cu tinte precise pentru etapele intermediare. Este un document prin care Romania, ca stat membru al UE, si-a cladit propria viziune pe termen scurt, mediu si lung, viziune inspirata de strategiile Comunitatii Europene. In timp ce politicienii romani, incurcati in itele crizei economice, sunt tentati sa “uite” de existenta acestui important angajament comunitar, Bruxelles-ul, mult mai constiincios, va avea grija sa le aminteasca de fiecare data si sa-i traga de maneca.

Nu mai demult de saptamana trecuta, in Parlamentul European, 488 de eurodeputati au amintit celor 48 de colegi rataciti, dintre care multi romani (care au votat pentru cianura), ca interzicerea cianurii in minerit este un pas important, chiar pe drumul dezvoltarii durabile. Dezvoltare care nu se poate face decat cu profesionisti. Expert ONU in protectia mediului, doctorul in stiinte Calin Georgescu, directorul executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila, Secretar General al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma, este considerat parintele acestui program national, de care multi politicieni, spre rusinea lor, nici nu stiu ca exista. Intr-o analiza patrunzatoare, dr. Georgescu trage un semnal de alarma: Romania nu are suficienti oameni calificati, iar nivelul educatiei in scoli este precar. Lipsa de specialisti a provocat coruptia si haosul tranzitiei, pe cand, daca se va continua pe acelasi drum, dezvoltarea durabila, adica proiectul de viitor al Romaniei, risca sa ramana o vorba goala.

“Cum arata scoala astazi, asa va arata tara maine”

Ati vorbit in cateva randuri despre nevoia de reprofesionalizare a romanilor. Nu mai suntem, ca in anii ’90, supercalificatii Europei de Est?

Vorbesc de reprofesionalizarea Romaniei, deoarece apreciez ca tara noastra a pierdut, dupa 1990, o seama de profesionisti, iar cei care ne-au ramas sunt putin folositi, fiind demoralizati de diletantismul agresiv care ii inconjoara. Este o prioritate de securitate nationala ca acest capital uman sa fie refacut! Pana la urma, gradul de civilizatie al unui popor este masurat dupa indicele sau de profesionalizare. Acest lucru nu a fost dezbatut in societatea romaneasca; in schimb, orice dezbatere politica din Romania ultimilor 20 de ani s-a invartit invariabil in jurul notiunii de putere. Puterea de a realiza ce anume? Oamenii politici din Romania mai intai isi pun problema sa ajunga la putere, iar abia apoi incep sa se intrebe ce sa faca cu ea, cum sa realizeze ceea ce au promis. Asta, in cel mai bun caz, pentru ca adesea scopul dobandirii puterii este pastrarea ei sau inavutirea personala. De regula, ambele. Nenorocirea este ca, oricare le-ar fi motivele, politicienii de la noi nu simt nevoia (si nici nu stiu cum) sa se foloseasca de specialisti, si atunci intra in impas.

Suntem in plina criza, mai are cineva timp sa se gandeasca la calificarea natiei?

Eu cred cu incapatanare ca iesirea din marasmul actual nu poate fi asigurata decat prin cultivarea si promovarea profesionalismului autentic. Or, reprofesionalizarea Romaniei nu se poate face decat printr-o investitie constanta si masiva in educatie si stiinta, vazute ca o prioritate nationala. “Cum arata scoala astazi, asa va arata tara maine”, spunea Spiru Haret in 1895. Ceea ce propunem noi este acreditarea valorii sociale a lucrului bine facut, formarea si valorificarea capitalului uman al acestei tari. Dupa cum rezulta din datele existente, in ultimii 20 de ani, Romania a pierdut 10% din populatie, din cauza reducerii natalitatii, la care se adauga un procent semnificativ al migratiei externe ireversibile, de peste 3 milioane de persoane. Conform evaluarilor obiective, omologate pe plan international, peste 50% dintre elevii de 15 ani din Romania se situeaza sub pragul alfabetizarii stiintifice. Numarul contributiilor din partea autorilor romani, in principalele publicatii stiintifice, precum si al brevetelor pe plan international, este de 10 pana la 50 de ori mai mic decat in alte state din aceeasi categorie. Credem ca, mai ales in conditiile crizei actuale, nu ne mai putem permite luxul de a tolera mediocritatea si impostura. Deciziile cruciale din societate trebuie sa se intemeieze pe
profesionalism.

Sunt profesionalismul si competenta de natura sa elimine coruptia din societate?

Criza prin care trecem nu este doar financiara si economica, ci si intelectuala si morala. In acest context, incompetenta si coruptia merg mana in mana, formand un sistem care se apara pe sine insusi. Prin comparatie, marile personalitati ale scolii, culturii si stiintei romanesti au combinat dintotdeauna excelenta profesionala cu o incoruptibilitate exemplara. Tinerii, dascalii si savantii de maine au nevoie de modele de urmat. Asemenea modele exista si in Romania de azi, dar sunt rareori infatisate publicului.

“Nu suntem toti hoti si lenesi, am fost doar prost condusi!”

Cum evaluati curbele sinuoase din dezvoltarea Romaniei postdecembriste, lipsa cronica de viziune administrativa?

Fiecare guvern venit vremelnic la putere face tabula rasa, arunca la cos toate planurile administratiei anterioare si pretinde ca trebuie sa porneasca iar de la zero. Politicianismul ieftin a luat locul gandirii strategice. In ultimii ani, cresterea economica a Romaniei s-a bazat pe un consum excesiv si irational de resurse. Criza actuala ne-a penalizat dureros pe toti pentru nesabuinta conducatorilor pe care noi insine i-am ales. Este insa fals si nedrept sa pui incompetenta si coruptia unor diriguitori de ocazie pe seama unor inchipuite defecte congenitale ale unui intreg popor. Nu suntem toti hoti si lenesi, am fost doar prost condusi!

In ce masura reuseste administratia din Romania sa tina seama de directiile Strategiei Nationale de Dezvoltare Durabila?

Dezvoltarea durabila nu este doar o alternativa posibila, printre multe altele, pentru Romania, ci singura solutie reala si onesta, pe termen mediu si lung, inspirata din strategiile Uniunii Europene. Ne vom aminti brusc de existenta acesteia, atunci cand vor incepe sa curga procedurile de incalcare a angajamentelor asumate (infringements), care ustura cam tare. Or, aici este problema administratiei centrale de la noi: incapacitatea de a privi dincolo de un orizont imediat si vesnic schimbator. Totul este de azi pe maine, iar cand ne spune cineva ca exista si un poimaine, intram in panica. In schimb, in peste 40 de localitati si cateva judete, unde am facut cercetari, am constatat ca exista numerosi primari si alti responsabili din administratia locala, care au inteles rostul dezvoltarii durabile, beneficiile concrete pe care le genereaza aplicarea acestui concept.

Cum ne invata strategia dezvoltarii durabile sa luptam cu criza actuala?

Toate masurile anticriza pe termen scurt si mediu trebuie sa plece de la obiectivele pe termen lung, si nu invers. Cheia succesului in perspectiva urmatoarelor decenii este dezvoltarea prioritara a capitalului uman: educatie si formare profesionala, cercetare, dezvoltare tehnologica si inovare, in paralel cu redresarea demografica. Conceptul dezvoltarii durabile ofera raspunsul asteptat de Administratie, prin imbinarea aspectelor economice si sociale, cu gospodarirea rationala a resurselor si pastrarea unui mediu natural sanatos. Nu vorbesc de carpirea sistemului existent, ci de o schimbare de macaz, in sensul trecerii la un nou model de dezvoltare: ma gandesc la un model de… economie civica, in care sa fie implicati cat mai multi mici intreprinzatori, prin diversificarea activitatilor productive si a serviciilor la sate si in micile orase, aflate azi intr-o stare de coma economica.

“Proiectul Rosia Montana are elemente necunoscute publicului larg, cu o miza care, probabil, se afla in cu totul alta parte…”

Exista o legatura intre dezvoltarea durabila si protectia mediului? Ca sa va oferim un exemplu: putem vorbi, in cazul Rosia Montana, de un proiect sanatos, de dezvoltare durabila?

Protectia mediului tine de esenta conceptului de dezvoltare durabila. Capitalul natural nu ne furnizeaza doar bunuri, ci si servicii indispensabile vietii. Orice exploatare miniera intensiva contine, in grade diferite, pericolul de a intra in contradictie cu principiile dezvoltarii durabile. In cazul proiectului Rosia Montana este vorba de o actiune corporatista pe termen scurt, care ar putea rezolva momentan anumite nevoi punctuale ale zonei, dar pe termen lung, efectele nu vor fi cele trambitate in campaniile publicitare. Mai mult, “reconstructia ecologica” de care vorbeste compania RMGC este imposibila, in conditiile unei excavari miniere de asemenea proportii. Conform oricaror cunostinte minime de ordin stiintific, nu poti reface in cateva sute de zile ceea ce natura a cladit in milioane de ani. S-a discutat despre reimpadurirea zonei. Chiar daca se vor planta mii de arbori, tot o impadurire artificiala va fi, iar nu una naturala. Pe timpul Imperiului Austro-Ungar, s-au defrisat pentru constructii toate padurile din jurul Vienei. Dupa 1945, s-au replantat masiv esente de conifere, pe o raza de o suta de kilometri in jur: un efort urias. Sigur ca arata impecabil, dar calitatea padurii si valoarea serviciilor aduse biodiversitatii sunt mult mai reduse decat in cazul unei paduri naturale. Ce valoare ar avea o padure plantata pe un teren instabil, refacut pe locul unei excavari uriase din Apuseni? Proiectul Rosia Montana are insa si alte elemente necunoscute publicului larg, cu o miza care, probabil, se afla in cu totul alta parte…

Ce spun profesionistii independenti: este mineritul o condamnare pe vecie a zonei, sau ne putem opri aici cu exploatarea aurului, pentru a merge mai departe cu alte proiecte de dezvoltare?

Rosia Montana este una din multele zone saracite din Romania, dar s-a intamplat sa stea pe un pat aurifer, si asta este problema sa. Dezvoltarea turismului si a unor indeletniciri traditionale, cu folosirea unor tehnologii moderne si nepoluante, este solutia alternativa sigura. La Rosia sunt vestigii ale uneia dintre cele mai vechi vetre de cultura europeana, mentionate in “Dacia Preistorica” a lui Nicolae Densusianu. Sunt suficiente motive valabile pentru ca localitatea sa devina o arie protejata. De altfel, noul proiect minier s-a infiripat pe fondul unei stari de slabiciune a statului roman. La aceasta ar mai fi de adaugat ca rezervele de aur nu sunt foarte mari, ceea ce face ca intensitatea campaniei in jurul proiectului sa para oarecum ciudata. Regula geologica spune insa ca, in apropierea zacamintelor aurifere, se afla si depozite de metale grele. Deci, lucrurile nu sunt chiar asa de simple si inocente cum par.

_____

Interviu realizat de Ion Longin Popescu.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2010/919/spectator-38/dr-calin-georgescu-12452

“România post-criză” este al 3-lea raport din ciclul “Reprofesionalizarea Romaniei”. Mesajul acestei cărți, este eminamente constructiv. Îndemnăm de altfel la căutarea și găsirea de soluții și nu la gâlceava sterilă sau retorică goală. La finalul volumului sunt precizate șase priorități naționale pentru România și dorim o dezbatere serioasă pe această temă.

Credem cu tărie ca viitorul României se află în însușirea și aplicarea principiilor dezvoltării durabile care postulează legătura dintre factorii economici, sociali și umani într-un mediu natural curat și sănătos. Baza este reprezentată de capitalul natural și gospodărirea lui înțeleaptă pentru un viitor sigur. Aceasta este și doctrina de dezvoltare a Uniunii Europene, recent materializată în strategia “Europa 2020” din martie anul acesta.

Dincolo de necazurile pricinuite de criză, obiectivele ambițioase ale UE pentru deceniul următor sunt și ale României. Aceasta înseamnă că toate măsurile anticriză și cele de redresare pe termen scurt și mediu trebuie să pornească obligatoriu de la o viziune coerentă pe termen lung. Atunci când ceri noi sacrificii din partea unei populații chinuite și umilite de decenii, trebuie neapărat să oferi și o perspectivă: iată unde vrem să ajungem, iată ce trebuie să facem pentru aceasta! Niciun fel de reformă nu se poate face cu o pupulație nemulțumită.

În orice scenariu de viitor, cheia succesului rezidă în factorul uman prin modernizarea accelerată a învaățământului, științei, cercetării aplicate, sistemului de sănătate. O populație bine educată și bine informată este chezășia funcționării instituțiilor democratice. Numai astfel ea devine imună la intoxicare și manipulare.

Pe plan economic, avem nevoie de măsuri care să pună în valoare avantajele competitive reale de care mai dispune România prin consolidarea capitalului național, întărirea regimului proprietății, încurajarea inițiativei antreprenoriale, identificarea unor noi resurse de dezvoltare, inclusiv prin parteneriate public-privat, sprijinirea formulelor asociative “la firul ierbii” pentru crearea de locuri de muncă stabile și bine remunerate și îmbunătățirea calității vieții. Vorbesc despre o economie civică bazată pe o dispersie largă a proprietățiii productive și pe formarea capitalului de mică anvergură dar pe scară largă, atât în orașe cât și în satele românești. Toate acestea conduc la întărirea clasei de mijloc care reprezintă coloana vertebrală a unei democrații stabile. În comparație cu o țară ca Germania, cu o clasă de mijloc de 92% din populație, România are o clasă de mijloc de 5%.

S-a vorbit mult despre reforma statului, a clasei politice. Dar reforma statului nu înseamnă doar goana după putere. Uneori se crează impresia că se urmărește doar o redistribuire a puterii și dobândirea de avantaje pentru cei care o dețin. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de un dialog real, de o conciliere natională. Aceasta înseamnă respect și voință sinceră de a se ajunge la un consens rezonabil. Polarizarea sărăciei și bogăției este foarte mare în România. Avem, într-adevar, nevoie de o nouă solidaritate, dar solidaritatea nu se cladește la ordin ci din convingerea ca soluțiile propuse sunt bune pentru țara și pentru oamenii ei.

Este fals și nedrept să pui incompetența și corupția unora pe seama unor închipuite defecte congenitale ale unui întreg popor român. Nu suntem toți hoți și leneși, am fost doar prost conduși. Și dacă pornim de la această premisă soluțiile se găsesc întotdeauna prin folosirea instituțiilor democrației.

Apreciem sprijinul și încurajarea pe care le-am primit constant din partea Academiei Române, personal din partea D-lui Președinte Ionel Haiduc. Academia, mediul de afaceri și sindicatele ne-au fost alături în procesul elaborării Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă, în demersurile pentru reprofesionalizarea României și formării Alianței Profesioniștilor pentru Progres. Reunirea forței cunoașterii, forței capitalului și forței muncii ne întărește convingerea ca România are viitor!

- Aula Magna, Academia Română, 25 mai 2010 -

Întâlnirea a fost prezidată de Acad. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române și Preşedinte al Consiliului Director al IPID. În cuvântul de deschidere, Domnia sa a precizat că cele trei rapoarte din seria Reprofesionalizarea României, „cuprind informaţii esenţiale despre un sistem care ar trebui să funcţioneze în România”.

Analistul politic Emil Hurezeanu, moderatorul evenimentului, a trecut în revistă cele trei volume lansate de IPID începând cu anul 2008. El a argumentat că titlul ultimului dintre acestea poate părea paradoxal dar “în realitate, în țările unde nu se vorbește degeaba, se discută deja de etapa care urmează.”

Desfășurare eveniment – luări de cuvânt

Călin Georgescu, directorul executiv IPID și inițiatorul proiectului ”Reprofesionalizarea României” a vorbit despre mesajul pozitiv al volumului și despre trasarea unei viziuni asupra viitorului, care să fie construit, de data aceasta, pe principiile sănătoase ale dezvoltării durabile. “Cheia succesului rezidă în factorul uman. O populație bine educată și bine informată e chezașia functionării instituțiilor.” Directorul IPID a subliniat importanța acestui moment, în care ne trebuie o conciliere națională și mai ales că „atunci când ceri noi sacrificii unei populaţii deja chinuite şi umilite, timp de mai multe decenii, trebuie să îi arăţi și o perspectivă.”

Invitat să ia cuvântul, Ștefan Varfalvi, președintele Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR) a declarat deschiderea patronatelor române spre dialog, într-o situaţie de criză, și dorinţa de a avea și în govern parteneri de discuţie la fel de buni ca cei din sindicate.

Președintele CNS Cartel Alfa, Bogdan Hossu a subliniat necesitatea ca România să își construiască propriile repere pentru viitor, deoarece un acord cu FMI rezolvă doar problemele momentului. Sindicalistul a adăugat că speră ca mesajele acestei cărți să fie o motivație pentru actorii politici și a lansat un avertisment: ”o populație înfometată este un pericol pentru însăși democrație”.

Mircea Geoană, președintele Senatului, a afirmat că România se află într-o criză structurală profundă care depăşeşte un simplu ciclu economic de creştere şi prăbuşire. Potrivit acestuia, problemele României nu pot fi rezolvate de apartenența la nicio structură internațională, în situația în care nici viitorul UE nu mai este clar. “Această criză ne relevă cu brutalitate că suntem într-o fundătură”, a opinat preşedintele Senatului, menţionând că scopul principal pentru România trebuie să fie redefinirea dezvoltării.

Dan Puric, artist și formator de opinie, a comparat România de astăzi cu o corabie găurită care se află în furtună. “Trebuie reparată corabia, astupate găurile, pusă busola … Prin această reprofesionalizare, România trebuie să ridice temperatura specifică prin care neamul să devină imun. Clasa politică să creeze căile de acțiune ale profesioniștilor. Altfel, țara se va degrada și va rămâne fără identitate. Fac un apel către clasa politică să fie conștientă că este ultimul ceas” a încheiat Dan Puric.

Ioan Dan Gheorghiu, directorul general al Institutului de Studii și Cercetări Energetice (ISPE) a vorbit despre responsabilitatea industriei energetice și despre speranța că viitorul va aduce soluțiile noi pentru utilizarea energiilor curate. ”Prin institutul pe care îl conduc, rescriem întreaga strategie energetică a României bazată pe schimbările climatice, care nu trebuie să fie pe un ciclu electoral ci trans-partinică ci trans-electiorală și regula de joc sa fie pe 10-15 ani.” a subliniat directorul ISPE.

În finalul evenimentului, Radu Coșarcă, jurnalist și specialist în comunicare, și-a exprimat convingerea că trebuie să ne întoarcem la elite, la valorile românești pentru că specialiștii sunt cei care pot scoate România din criză și a subliniat responsabilitatea mass-media de a transmite și promova subiecte de substanţă pentru a educa societatea.

La eveniment au participat reprezentanţi ai instituţiilor statului, personalitati ale vieţii știinţifice și universitare, membri ai organizaţii patronale și sindicale, reprezentanti ai mediului de afaceri,
membri ai organizaţiilor studenţești.

Evenimentul editorial s-a desfășurat în cooperare cu Academia Română și Alianţa Profesioniștilor pentru Progres (APP).

Volumul

România post-criză. Reprofesionalizarea României III cuprinde articole semnate de:

• Dr. Călin Georgescu, Trezirea la realitate
• Acad. Mircea Malița, Criza și culturile nesustenabile
• Prof. Daniel Dăianu, Întoarcerea la rațiune este necesară
• Prof. Lucian-Liviu Albu, Economia la răscruce? Dar știința economică?
• Prof. Adrian Curaj, Ce fel de Românie vrem?
• Acad. Cristian Hera, Agricultura și dezvoltarea durabilă
• Acad. Victor Giurgiu, De la declin la progres în silvicultură
• Prof. Vasile Ghețău, Cadrul demografic
• Prof. Ioan Dan Gheorghiu, Schimbările climatice conduc la o nouă strategie energetică

Ultimul capitol, În loc de concluzii, cuprinde șase priorități naționale pentru România post-criză.

Editor: Amb. Sergiu Celac

Textul integral al volumului este disponibil la adresa: http://www.ipid.ro/rr3_docs/rr3.pdf

Se apropie alegerile. Ca s-o spunem pe a dreapta, ceea ce vedem si auzim nu prea ne place. Mult asteptata confruntare de idei si proiecte pentru scoaterea Romaniei din criza si oferirea unei perspective cat de cat limpezi pentru viitor pare sa alunece pe panta unui criticism distructiv. Pentru omul de rand, contribuabil si votant, se creaza impresia ca totul se reduce la lupta pentru putere, dar nu rezulta cum anume si in ce scop intentioneaza protagonistii sa foloseasca aceasta putere.

In acest vacarm mediatic glasul profesionistilor, fie ca sunt sau nu sunt inregimentati politic, se face cu greu auzit. Mai rau, o seama de cariere profesionale altfel respectabile sunt periclitate de perceptia ca s-au situat la un moment dat pe partea gresita a baricadei.

Politizarea excesiva a sistemului decizional prin ignorarea flagranta a competentelor autentice inca existente in aceasta tara ne costa dureros si ne va costa in continuare. Poate ca lucrurile se vor mai decanta intr-o oarecare masura dupa alegeri, poate nu. Tocmai de aceea este important sa atragem atentia inca o data asupra faptului ca, dincolo de doctrinele politice si de ciclurile electorale, profesionistii sunt pastratorii ideei de continuitate si, deopotriva, propulsorii ideei de schimbare atunci cand noile realitati ale societatii o cer.

Alianta Profesionistilor s-a nascut din constientizarea adevarului simplu ca utilizarea optima a competentelor reale, iar nu jocurile politicianiste, reprezinta factorul decisiv pentru asigurarea performantei europene a Romaniei, acum si in viitor. In acest spirit am inaintat, la 14 octombrie, o scrisoare deschisa adresata Guvernului Romaniei, oricare ar fi acela, cerand constituirea unui cadru organizat de dezbatere si actiune pentru elaborarea unui program strategic coerent de dezvoltare post-criza cu participarea asociatiilor patronale, organizatiilor sindicale, formatiunilor relevante ale societatii civile si Academiei Romane.

Si tot in acest spirit am initiat ciclul de dezbateri publice “Dupa criza – incotro?” pentru a aduce in atentie o seama de teme majore si de mare actualitate care nu si-au gasit suficient reflectarea in discursul politic. Prima dezbatere de acest fel a fost consacrata reformei statului, iar astazi discutam despre responsabilitatea sociala. In ambele cazuri insa filonul dominant il constituie asumarea responsabilitatilor politice si morale intr-o perioada grea pentru tara si pentru oamenii ei.

Ne aflam astazi aici pentru ca nu ne-am pierdut speranta. Noi, cei de aici, mai credem inca in puterea ratiunii, in capacitatea fortelor reunite ale intelectului, muncii si capitalului de a da forma si substanta interesului national in armonie cu valorile Uniunii Europene.

Suntem aici cu totii pentru ca noi suntem invatati cu munca si pentru ca respectam munca cinstita a celorlalti. Competentele reale nu se atribuie prin decret ci se valideaza doar prin rezultatele muncii. Si tot prin munca, rigoare si chibzuinta vom recladi Romania de maine. Prin munca si prin adeziunea la repere morale ferme.

12 noiembrie 2009, Academia Romana, dezbaterea “Dezvoltarea social-responsabila”