Domnule Daniel Daianu, care e rolul dumneavoastra in IPID?

Sunt membru al Consiliului Director. De anul acesta, colegii mi-au incredintat misiunea de a conduce IPID pana la urmatoarele alegeri. Urmez in functie domnului academician Virgil Constantinescu. Sunt purtator de cuvant al celor ce sunt prinsi in aceasta activitate si voi gestiona anumite treburi ce reclama o atentie mai mare decat cea pe care o poate acorda un simplu membru al Consiliului. Nu am privilegii, drepturi suplimentare; toti suntem egali, toti iubim aceasta progenitura, care are o misiune de indeplinit, cu onestitate profesionala si grija fata de binele public, fata de Romania.

Ce face IPID?

IPID-ul vrea sa serveasca interesul public. Institutul s-a nascut din constatarea ca exista un deficit mare pe planul fundamentarii intelectuale a politicilor publice autohtone. Este adevarat ca politici publice bine gandite nu este simplu sa fie elaborate. Chiar si in tarile bogate in resurse umane si financiare, in democratiile asezate ale Europei, din lume, nu se observa mereu un demers laudabil din acest punct de vedere. In plus, nu este usor sa ai o politica publica clarvazatoare, cu eficacitate, intr-o perioada de schimbari majore in geografia economica mondiala, intr-o perioada de inmultire a elementelor ce creeaza incertitudine

Ce este aceea o politica publica?

Politica publica se refera la activitatea autoritatilor publice in a formula tinte finale, obiective intermediare (operationale) si seturi de masuri care sa duca la satisfacerea interesului public. Intr-o democratie, interesele publice se reveleaza in platformele partidelor politice, fie la alegeri, fie in dezbaterea publica constanta. Societatea civila vine cu idei, cu teze ce pot avea sustinere din partea partidelor (nu neaparat toate) si pot fi imbratisate de Guvern. O politica publica serioasa nu se elaboreaza batand din palme si nu poate fi impusa in mod discretionar. Chiar daca au o anumita sustinere politica politicile publice trebuie sa fie convingatoare si aici intervine rolul unor lideri politici inteligenti, persuasivi. Intr-o democratie, politicile publice sunt, in buna masura, un rezultat al procesului si al confruntarii politice. Daca aceasta din urma inseamna numai lupta pentru putere si pentru resurse, ea nu serveste societatii. Confruntarea politica trebuie sa serveasca ajungerii cat mai aproape de ceea ce este o politica publica optima, care serveste interesul public, adica majoritatii cetatenilor --fara a ajunge intr-o situatie de "tiranie a majoritatii". Vreau sa spun prin aceasta ca, frecvent, masurile de politica publica au "winners si losers" (castigatori si perdanti) si ca este nevoie de masuri compensatorii pentru a nu diviza societatea.

Ce va ingrijoreaza in privinta politicilor publice?>

Politica publica se confrunta peste tot cu sfidari, cu intrebari la care, chiar si atunci cand sunt bine formulate, raspunsurile nu sunt facil de dat. Aceste provocari capata accente suplimentare intr-o societate ca cea romaneasca, care, desi a inregistrat un progres notabil in ultimii ani, se prezinta in concertul Uniunii Europene cu o configuratie econmomica si sociala foarte mozaicata. Exista domenii in care avem cu ce sa ne mandrim, dar avem si domenii unde aratam ca o societate subdezvoltata. Exemplele abunda, daca m-as referi numai la infrastructura. Ceea ce ne ingrijoreaza, dincolo de faptul ca ne dorim ca Romania sa capete un statut mai bun in Uniune, este in ce masura "radarele" din societatea romaneasca sunt bine asezate si percep ce se intampla in straturile de profunzime din spatial global.

Dati-ne un exemplu.

Un curent de profunzime este, de exemplu, deteriorarea procesului educational, nu doar in Romania, ci si in UE si chiar in SUA - cresterea coeficientului de incompatibilitate intre pregatirea tinerilor, un anume mental colectiv al acestora, si lumea viitorului, asa cum se prefigureaza ea sub impactul noilor tehnologii informationale si comunicationale, al ascensiunii economice a Asiei (China si India, etc). Ce vedem in Romania, ma refer la abandon scolar, deteriorarea invatamantului in numeroase componente, incapacitatea multor tineri de a citi si de a se pregati, fac parte dintr-un sindrom general. Oamenii responsabili, lucizi, din Romania trebuie sa caute sa gaseasca o rezolvare locala la o preocupare globala. Ma numar printre cei care gandesc ca "razboaiele viitoare" vor beneficia de serviciile unui numar cat mai mare de tineri cu pregatire de matematicieni, biologi, chimisti, in stiintele tehnice. In fond o societate bazata pe cunoastere (a knowledge based society) ar fi golita de continut fara o astfel de temelie inltecetuala, profesionala, educationala. Agenda Lisabona a UE, are ca ipoteza paradigmatica o asemenea viziune. Marea dificultate este ca una este sa vizualizezi problema si altceva sa o solutionezi. Atitudimea pozitiva, optimista, nu este suficienta; este nevoie de inteligenta, expertiza, resurse, capacitatea de a organiza si de a realiza consens social/politic, mai ales atunci cand sunt afectate interesle unor grupuri mari de oameni.

De unde aceasta vointa si incredere la membrii IPID?

Nu poti fi auzit de toata lumea. Important este insa sa fii auzit si, eventual, ascultata. Nu trebuie sa renuntam, trebuie sa luptam. IPID este un efort colectiv, al unor oameni carora nu le este indiferent ce se intampla cu Romania. Suntem oameni pe care, desi traim in libertate, teza ca in ultima instanta calea spre fericire este una individuala nu ne multumeste. Destinul unei tari nu poate fi rezumat, esentializat, prin aceasta formulare.

Cum ati ales primele domenii in care sa elaborati elemente de politici publice? De ce sunt ele prioritare?

De exemplu, reprofesionalizarea Romaniei priveste educatia la noi in tara avand in vedere curentii de profuncime din contextul global. Fara educatie, aproape nimic nu se poate face cum trebuie. Ce spun acum este o platitudine, o chestiune de bun simt. Si totusi, vedem ca, adesea, societatea, ca ansamblu de agregari de interese articulate si dezarticulate, nu poate reactiona asa cum i-ar dicta un numior comun definit prin interesul public. Ca sa fiu mai concret. Cum facem ca cei mai multi tineri sa aiba cei "sapte ani de acasa", sa avem abandon scolar scazut, sa avem adolescenti care sa iubeasca cartea si sa mearga la scoala cu placere. Cum facem sa cream sanse egale copiilor care provin din medii sociale diferite (atunci cand discrepantele de venituri) sun considerabile? In plus, constatam ca, in unele domenii, avem o discrepanta in crestere intre nevoia sociala, asa cum se reveleaza in ce priveste profesiunile, si ceea ce tinerii pot sa ofere ca pregatire reala acumulata in scoala romneasca. Ceea ce inseamna ca avem probleme cu scoala, cu sistemul educational. De aceea am ales aceasta zona de investigatie. Nu este inedita preocuparea fiind in numeroase tari europene. In a doua parte a anului, vom da publicitatii un raport despre demografie. Exista cifre care indica evolutia populatiei catre 15 milioane de suflete. Acest lucru nu trebuie luat ca o fatalitate. O politica publica poate sa afecteze, in bine sau in rau, demografia. Vom avea un raport al unei echipe conduse de profesorul Ghetau (un discipol al regretatului profesor Trebici). Vom avea mese rotunde axate pe diverse aspecte ale societatii romanesti, asupra modului in care Romania "se descurca" fiind in Uniune. Vom avea reuniuni impreuna cu Asociatia Clubului de la Roma. Vom incerca sa avem un dialog cu tinerii, cu cei ce decid in domeniul politicilor publice.

Aceste rapoarte vor da si solutii sau vor face doar constatari?

Nu este suficient sa facem constatari. Intervine automat intrebarea "Ce este de facut?". IPID face parte din societatea civila, incearca sa se alature celor care deja gandesc asupra politicilor publice si incearca sa ofere solutii. Ma refer la Institutul European, Grupul de Economie Aplicata, Societatea Academica Romana, Institutul pentru Politici Publice, Centrul Roman de Politici Economice, unele fundatii. Analizelor acestor organizatii fac parte din investigarea zonei pe care o numim politica publica si se termina cu aprecieri, concluzii si solutii posibile. Cu toate acestea, Romania are un deficit institutional din acest punct de vedere, nu are rutina examinarii politicilor publice, multi nici nu inteleg bine ce inseamna. Avem carente mari in stapanirea intelectuala a problemelor, avem o slaba scoala de economie si de sociologie. Avem carente foarte mari, in general, in stiintele sociale, iar aceasta stare se repercuteaza asupra capacitatii de a stapani intelectual problematica social, economica si politica, asupra capacitatii de a veni cu solutii. Drept este ca 2007 nu seamana cu 1990, ca s-au facut unele progrese semnificative in predarea stiintelor sociale, ca s-au scolit bine unii tineri. Dar mai este inca mult de facut... Si mai este ceva: daca ceilalti progreseaza mai iute, performantele noastre relative se vad mai rau. Nu performanta absoluta este cea care conteaza. Cand performantele celorlalti sunt considerabil mai bune, chiar daca tu nu stai pe loc, de la un anumit moment ele incep sa se deterioreze. Intotdeauna trebuie sa contextualizam.

Ce sperati dupa ce veti da publicitatii raportul despre Reprofesionalizare?

Speram sa aiba un ecou. Raportul trebuie sa incerce sa puna un diagnostic corect si sa ofere solutii posibile de iesire din impas. Daca rapoartele noastre vor aduce ceva lumina din acest punct de vedere, vor oferi cai de rezolvare, chiar daca nu rapida, ele pot avea impact. Percutanta trebuie judecata dupa cum influenteaza starea de spirit a oamenilor ce sunt deznadajduiti, care nu mai cred si nu mai au speranta - ma refer la multi tineri, pentru care numai plecarea din tara pare a fi solutia. Percutanta se masoara si prin reactia celor care au puterea de a decide. Nu suntem prezumtiosi, nu consideram ca detinem piatra filosofala sau ca la noi este bagheta magica. Oamenii politici, din sfera deciziei publice sunt bombardati cu informatie. IPID nu va face gaura in cer, dar poate face o diferenta pozitiva "cum spun englezii "make a difference". Exista multe rapoarte, bune si rele. Vom intra pe o piata, chiar daca este de tip infant, pe care activitatea entitatilor autohtone angrenate in sprijinirea politicilor publice este acoperita de vacarmul politic, animozitatile, lupte politice crancene, care foarte adesea nu sunt legate de doctrina, idei si interes public. Nu putini oameni politici sunt mai preocupati de motoarele luptei politice cu price pret, pentru putere si pentru controlul resurselor, decat de interesul public.

Cum va doriti sa isi aduca oamenii aminte peste 5 ani de IPID?

In primul rand, ar fi bine ca IPID sa continue sa existe, cu onorabilitate. Daca efortul nu va fi cu vana, el se va pierde. Institutul este un adolescent, chiar daca are in spate bagajul intelectual si competenta unor minti ilustre. Va rog sa scoateti pe mine din cauza, dar va rog sa judecati componenta Consiliului Director; sunt oameni care au ce sa spuna societatii romanesti si vor sa vorbeasca. Sa revin la intrebare: existenta in sine nu este suficienta, caci poti fiinta, dar sa nu influentezi metabolismul celorlalti. Important este sa reusim, alaturi de alte persoane, grupuri, care sunt preocupati de viitorul tarii, de pariul de modernixare al Romaniei.

IPID doreste sa atinga in primul rand tinerii. Ce mesaj aveti pentru ei?

Exista ceva care trece dincolo de o profesie anume; este un liant spiritual si intelectual, care tine de explicarea performantei si implinirii in viata: sa ai carte, sa iubesti cartea, sa repectii oamenii. Tinerii nu trebuie sa iasa din galaxia Guttenberg, trebuie sa munceasca, sa invete, sa aiba respect fata de parinti, fata de scoala, de profesori. Numai asa vor capata un respect de sine care sa le fie folositor in viata si care sa ii ajute sa ajute pe altii. Sa fie sanatosi, sa faca sport, sa aiba generozitate, sa iubeasca pe cei din jur, chiar daca vad ca societatea umana este prin excelenta una economica si ca banul conteaza mult in viata omului. Sa nu reduca totul la bani. Ce va spun acum e valabil pentru orice domeniu. Si vor avea implinire profesionala, in familie, in societate. Asa vad eu pentru tineri, daca au entuziasm si bunatate. Trebuie sa facem ca binele sa prevaleze asupra raului. Si conteaza foarte mult ambitia si pasiunea. Poti sa fii inteligent si sa nu fii ambitios. Chimia succesului este legata de inteligenta, curiozitate, pasiune, tenacitate, munca.