Acasa > Reprofesionalizarea Romaniei > Sansa Romaniei - oamenii Reprofesionalizarea Romaniei II (2009) >
Prezentare generala > Discursuri si reactii de la lansare > Fotocronica > Reflectare eveniment >

Cuvantul D-lui Dr. Pavel Chirila

Prodecan Facultatea de Teologie Ortodoxa din Craiova

11 martie 2009, Aula Academiei Romane

Domnule presedinte al Academiei, Altetele Vostre Regale, stimati invitati,

Vreau sa va spun cateva cuvinte pe scurt despre protectia sociala. Asistenta sociala este barometrul cel mai precis al unui popor sau comunitati. A existat un model cappadocian care s-a nascut in secolul 4 si a supravietuit aproape 1000 de ani in Bizant. Episcopul fondator a scris pe frontispiciu ca oamenii trebuie sa fie egali cel putin din punctul de vedere al ingrijirilor de sanatate.

As dori sa traiesc in Romania vremea cand intr-un salon de spital timpul si spatiu sunt impartite intre un demnitar, un academician, un taran cu o pensie de 5 lei, un cersetor si un detinut politic sau, pur si simplu, marele anonim, un roman oarecare. Identitatea precisa a unui om, a unei opere, a unui erou, a unui om generos, a unui om liber este cheia de bolta a ramanerii in istorie si in constiinta oamenilor. Cercetarile sociologice arata ca o comunitate umana cu o identitate precisa, cu un scop bine definit si cu respect si evlavie pentru memorie este dispusa sa isi ajute semenii in orice conditii, caci in vremuri de saracie o doare suferinta celor din jur, iar in vremurile de indestulare nu ii uita pe saraci, pe bolnavi sau pe marginalizati.

Intrajutorarea este o esenta in sine care nu poate fi pretuita strict materialiceste. Ioan Gura de Aur spunea acum 1700 de ani ca daca poti sa faci un bine si nu il faci ai comis un pacat.

In urma cu cativa ani am inceput construirea unui mic spital filantropic pentru bolnavii cu cancer in stadiul terminal, boala pe locul 2 in Romania ca mortalitate. La mijlocul lucrarilor am ramas fara finantare si am facut apel insistent intr-o revista care apare in 300.000 de exemplare saptamanal. Dupa ce au citit 300.000 de romani apelul nostru am primit 3 telefoane dintre care 2 nu ofereau ajutor ci cereau. Guvernul nu a finantat acest spital pentru simplul motiv ca guvernul nu finanteaza organizatiile filantropice. Fondurile Phare la care am apelat ne-au raspuns ca bolnavii de cancer nu sunt un grup tinta pentru ei.

Astazi in mod paradoxal si imoral, as putea spune, fundatiile si asociatiile de binefacere, conform legii, prin tot ceea ce achizitioneaza si presteaza finanteaza statul cu 19%. In schimb statul nu ofera nici cea mai mica protectie sau sustinere financiara fundatiilor care preiau multe din nevoile unei comunitati. Cu cat fundatiile desfasoara activitati mai multe si mai ample cu atat statul castiga mai mult de pe urma lor. Aceasta este situatia trista a societatii romanesti privind protectia sociala.

Inchei cu vorbele unui ganditor din vechime: sa fim drepti si milostivi, caci atunci atat prietenii cat si cuceritorii nostri se vor oglindi in noi si isi vor descoperi intentiile.

Va multumesc.