Director al Institutului National de Statistica

11 martie 2009, Aula Academiei Romane

Domnule presedinte al Academiei, onorati academicieni, onorata asistenta,

Intrebarea pe care v-ati putea-o pune ar fi: "Ce cauta un reprezentant al Institutului National de Statistica (INS) in discutiile care se poarta aici?" Exista insa cateva argumente care sa justifice ca aceasta prezenta ar fi oportuna. Primul este acela ca INS este implicat nemijlocit in evaluarile cantitative, in elaborarea sistemului de indicatori pentru urmarirea dezvoltarii durabile. Fara o astfel de urmarire totul ramane la nivelul afirmatiilor lipsite de sens. Cel de-al doilea argument este faptul ca Dl director Georgescu vine foarte des la INS, incercand sa afle si sa impartaseasca idei despre prioritatile si obiectivele dezvoltarii durabile asa incat noi sa putem transforma aceasta informatie, indeobste calitativa intr-o expresie cantitativa.

Am auzit mai inainte un lucru foarte adevarat si pertinent spus de Dl Dan Puric: faptul ca noi trebuie sa trecem de la dimensiunea cantitativa la cea calitativa. Intr-adevar, cantitatea a fost unul dintre imperativele vechii viziuni. O cantitate cat mai mare in care calitatea, competitivitatea, eficienta nu aveau, practic, niciun sens. Cred ca acesta este si mesajul pe care D-l Puric a vrut sa ni-l transmita. Ideea este urmatoarea: rolul cercetarii cantitative ramane valabil, dar cred ca ceea ce trebuie sa urmarim este calitatea cantitatii. Asta e ceea ce ne propunem prin profesionalizarea societatii. Ceea ce ne intereseaza pe noi este ca nu doar o parte a societatii romanesti sa beneficieze de avantajele stiintei si dezvoltarii, ci intreaga natiune.

In fond, problema noastra esentiala o reprezinta elitele. Elitele pot trage dupa ele si pe ceilalti. Aceasta idee se regaseste pregnant in materialele din volum. Problema este ca elitele nu pot creste din imediat. Din pacate, am irosit mult timp. Ganditi-va la elevii care castiga premii la concursurile internationale. Acestia manifesta o inteligenta deosebita, dar aflam cu stupefactie ca in realitate, media de performanta - care este unul dintre criteriile esentiale ale statisticii - este la noi foarte scazuta. La asta se face referire si intr-unul dintre materialele volumului in care ni se spune unde ne aflam in baza unor evaluari obiective. Daca vorbim despre ceea ce pot face elitele, acestea trebuie sa caute mijloacele prin care sa ne apropiem de un nivel rezonabil de performanta.

Romanul este inzestrat cu o inteligenta nativa, uneori sclipitoare, dar nu este mai putin adevarat ca, datorita vicisitudinilor, noi nu ne putem lauda la ora actuala cu niciun laureat al premiului Nobel. Vina nu este in afara ci este a noastra. Totul depinde de noi. Am avut si noi suficiente personalitati. Va dau un exemplu. Ungaria are 12 premianti Nobel si 16 reprezentanti care au avut descoperiri cruciale pentru dezvoltarea omenirii. Intre ei, in mod curios, este si inventatorul pixului. Dar noi nu promovam faptul ca stiloul a fost inventat de Poenaru. Vedeti dumneavoastra ca elitele, desigur, se releva ca atare, dar este important sa le si promovezi, sa faci lobby in favoarea lor. Altminteri ele raman pe dinafara. Tolstoi nu a avut egal in perioada vietii lui, a candidat la premiul Nobel dar nu l-a obtinut.

Ganditi-va si la situatia in care ne aflam si care este anacronica in cadrul UE. Avem o pondere a populatiei urbane de 50% si o pondere de populatie ocupata in agricultura de 33-35%, nici nu stim cifra exacta. Daca analizam situatia si din punctul de vedere al structurii pe varste, avem un peisaj cu totul alarmant in ceea ce priveste starea satului romanesc.

Este interesant de retinut faptul ca prioritatile Romaniei incep toate cu litera "s". Acestea sunt, in opinia mea: strada, satul, scoala, sanatatea, saracia, structura teritoriala, starea mediului, socializarea, societatea informationala, sustenabilitatea si spiritualitatea. Acestea sunt elementele care trebuie sa constituie preocuparea noastra. In ceea ce priveste modul de solutionare acesta poate fi sintetizat, de asemenea, in niste cuvinte magice care incep de data aceasta toate cu litera "c". Unul dintre acestea este competenta, care nu are varsta. S-a vorbit foarte mult despre "sange proaspat". O problema grava este imbatranirea populatiei, iar acestui fenomen trebuie sa ii facem fata. Ne punem problema sa nu mai folosim pensionari, dar in acelasi timp varsta de pensionare creste.

In lucrarea Dlui Academician Hera referitoare la satul romanesc am gasit niste idei adresate fermierului roman deosebit de interesante. Ma intreb, insa, daca taranul roman stie ca este fermier. Taranul, in sensul traditional, este cel care opereaza cu mijloace rudimentare, pe cand fermierul este altceva. In legatura cu aceasta vreau sa-l citez pe Dl Acad. Cristian Hera: "Poetul si filosoful Lucian Blaga spunea ca vesnicia s-a nascut la sat si satul romanesc ramane chezasul perenitatii si propasirii natiunii noastre. Lui Lucian Blaga, autorul lucrarii "Elogiul satului romanesc" ii datoram, de asemenea, cuvintele care sunt cea mai elocventa concluzie: "Suntem si vom fi totdeauna neam de tarani. Prin urmare, destinul nostru ca neam, ca stat si ca putere culturala, atarna de cantitatea de aur curat ce se afla in sufletul taranului. Dar mai atarna, in aceeasi masura, si de felul cum va fi utilizat si transformat acest aur in valori eterne".

Este adevarat, dar este si inspaimantator. Pentru ca iata ce spune si Dl. Prof. Ghetau: "Datele din tabel indeamna si la o profunda reflectie asupra implicatiilor pe care le are asupra profesionalizarii/reprofesionalizarii imensa pondere a populatiei ocupate in agricultura. Fara diminuarea drastica a acestei populatii agricultura romaneasca nu va deveni niciodata o agricultura performanta, de inalt randament si competitiva in spatiul UE." Si daca vorbeam de demers, am retinut doua sintagme folosite de academicianul Mircea Malita, "Ce vrei sa faci?" care este complementara cu "Ce stii sa faci?". "Ce stii sa faci" este o preconditie pentru a supravietui. Recent, din paleta de obiecte de studiu in scoala, s-a propus scoatearea limbilor straine si a sportului. Bine, dar comunicarea la ora actuala nu se poate face decat stiind limbi straine. Noi trebuie sa promovam limba romaneasca, dar trebuie sa invatam si alte limbi. Si iata ca revin la ceea ce inseamna exprimare cantitativa a calitatii. Spunea Einstein: "Not everything that is counted counts, not everything that counts can be counted".

Prezenta mea aici se datoreaza si faptului ca anul acesta se implinesc 150 de ani de cand a fost infiintata statistica romaneasca. Nu sunt multe state care se pot mandri cu o asemenea durata in ceea ce priveste o institutie publica. Ne-am propus cu acest prilej sa rescriem istoria statisticii. Este interesant de observant faptul ca inainte de razboi aveam mai multe elemente despre ceea ce s-a petrecut in Romania decat in perioada care a urmat. Inca nu avem capacitate suficienta pentru a evalua fenomenul statistic in perioada comunista, iar aceasta creeaza nenumarate probleme sub aspectul dezvoltarii stiintei statistice romanesti. Acum suntem pusi in situatia de a furniza elementele necesare tuturor categoriilor de utilizatori cu respectarea principiilor fundamentale a statisticii: relevanta, vizibilitate, exactitate. Aceste informatii sunt necesare pentru deciziile de esenta.

Ne-am propus, totodata, sa putem exprima si cantitativ momentele cele mai importante din istoria Romaniei. Cati eram atunci? Cat produceam? Care era situatia noastra comparativ cu cea a altor popoare? Cred ca vom reusi sa o facem. Va incredintam ca suntem cu totii mobilizati pentru a asigura comunicarea, transferul, preluarea mesajului calitativ, inclusiv din cele ce s-au spus la aceasta reuniune.

In final vreau sa va spun ca tarile nordice urmaresc de 25 de ani indicatorii fericirii poporului. Este foarte interesant. Regretatul academician Vladimir Trebici imi spunea, referitor la incercarile nostre de a evalua pozitia Romaniei fata de alte tari: "In ceea ce priveste nivelul bunastarii exista un indicator mai important decat toate celelalte. Acesta se numeste predispozitia poporului de a rade". Daca vom reusi sa cuantificam acest indicator, am facut totul.