Cuvantul D-lui Dan Puric
Actor, membru in Consiliul Director IPID
11 martie 2009, Aula Magna a Academie Romane
Domnule Presedinte al Academiei Romane, Altetele Voastre Regale
Traiesc, evident, un paradox. Eu ma bucur de criza actuala, pentru ca aceasta are doua codite. Una care este distructiva iar alta care poate sa fie profund lamuritoare. Exista momente cand in criza ne dam seama de calitatea omului. De fapt, calitatea unui om consta in felul in care gestioneaza aceasta criza. In astfel de momente observam de obicei o lasitate majoritara si doar cei responsabili se jertfesc.
Tin sa precizez ca elitele in Romania nu au fost tradatoare. Elitele au fost jertfite. Au fost cateva abatoare: Aiud, Gherla, Sighet. Astazi, asa zisele elite intelectuale tradeaza. Ma aflu in situatia sa il parafrazez pe Karl Schmitt care spunea ca "Europa secularizata, nu este o Europa lipsita de spirit, este alt spirit". Romania de astazi lipsita de profesionisti, ea este plina de neprofesionisti.
Intalnirea fundamentala pe care am avut-o saptamana trecuta, as zice "summit la nivel inalt", intre mine si fiul meu a fost lamuritoare. E mult mai importanta decat Tratatul de la Lisabona. El are 17 ani si eu, dintr-o reactie paterna normala, el aflandu-se la varsta deciziei, i-am zis: "Indiferent ce vei face, sa faci bine, sa fii un bun profesionist". La care el, fiind un copil inteligent, sensibil, s-a lasat pe spate si mi-a zis: "Cum adica, sa ajung ca tine?" Si atunci i-am zis: "Bine ... hai sa bem un ceai impreuna." Pe copilul meu l-am facut eu si mi l-au deformat altii. El prezinta un alt spirit. Este victoria totala a incompetentei si fiziologizarea ei. Detalii.... Michelangelo spunea ca in acestea se ascunde diavolul. Acesta este, in primul rand, un caz de antropologie. Daca nu vom cuprinde dimensiunea lui reala, riscam sa esuam si sa intram intr-o gratuitate a acestei intalniri.
Imi aduc aminte de un interviu luat unui tarnar care statea cu spatele la Teatrul National din Bucuresti si care nu stia nici ce reprezinta cladirea in fata careia se afla, nu stia de existenta festivalului "Ioan Luca Caragiale", nu stia nici cine a fost Caragiale, dar care a raspuns precis ca acel hotel de langa teatru este Intercontinentalul. Tin sa spun ca tanarul era foarte vesel. Tinerii de astazi se bucura imens de faptul ca nu stiu. Mare atentie, acesta este un risc.
S-a facut odata o experienta cu niste oameni normali carora li s-au proiectat diferite cuvinte: "creion", "haina", "scaun", "pahar", "cadavru", "coloana" si au fost intrebati care este cuvantul care i-a cutremurat, iar ei au spus: "cadavru". Chemati la acelasi experiment, niste criminali in serie au spus ca i-a cutremurat cuvantul "creion".
Faptul ca ignoranta devine cod de onoare in Romania este deja o boala de import. Exista un film numit "Richard al III-lea", regizat de Al Pacino in care acesta merge pe strada si intreba diversi cetateni: "Cine este Richard al III-lea?" S-a intamplat sa i se raspunda ca ar fi extrema dreapta la fotbal. Erau ignoranti. Stupidul international incepe sa se localizeze la noi in casa.
"Nu te pot face bine pe tine de boala ta cu sanatatea mea" spune Aleksandr Soljenitan. Dar e valabil si invers. Deci trebuie in primul rand sesizata aceasta stare de spirit care este bine cultivata prin presa romaneasca in care mitocania este la ea acasa si este foarte sustinuta.
Sa va vorbesc si de cealalta parte a analfabetismului. Exista si un intelectualism analfabet: hiperspecializarea. Hiperspecialistul de astazi vede numai intr-o directie intr-o situatie in care se vorbeste de interdisciplinaritate, iar in ultima perioada se vorbeste chiar de transdisciplinaritate, in sensul in care nu poti sa cuprinzi toata plaja respectiva. Nestiind toate lucrurile acestea, cineva mi-a spus un lucru uluitor de simplu, ca Eminescu n-a fost numai poet, ci inainte de toate a fost o constiinta.
Acest paradox al specialistului, care nu poate sa evolueze decat daca are constiinta, vreau sa il subliniez ca pe un lucru simplu si firesc de vindecare nationala. Cel care a introdus ideea de specialist si de profesionist in sistemul romanesc se numeste Majestatea Sa Carol I. O armata intreaga de specialisti a venit odata cu el. De abia de aici incolo s-a conturat notiunea de profesionist in politica, in finante. Dovada ca si Academia a devenit in perioada respectiva, printr-un paralelism extraordinar, un centru al elitei. Aceasta elita a inceput sa se structureze nemteste, pe gena romaneasca de cea mai buna calitate. Paradoxal, in clipa in care Universitatea a fost inaugurata si profesorii i-au spus Majestatii Sale ca vom avea specialisti, Carol I a spus: "Nu vreau specialisti, vreau caractere". Deci fondul moral al viitorului specialist era prima veriga.
Va spun toate aceste lucruri intr-un act de diagnoza, asa cum zice grecul "diagnosys" care inseamna "a vedea prin". Ganditi-va ca aceasta elita, facuta - de bine, de rau - pana in anii 1947, a fost distrusa fizic in abatoarele pe care vi le-am numit inainte si care astazi sunt bine mascate. Nu cumva sa ne intoarcem la memorie pentru ca intelectalii de astazi te vor scana si te vor numi asa cum stiu sa o faca foarte bine. Celor care au mai ramas din elita nearestata li s-a aplicat o confiscare ideologica sau chiar o "reciclare" in sensul in care autoritatea comunista trebuia sa se legitimeze cu niste intelectuali.
Elita in Romania a fost sacrificata in frunte cu fiinta elitei care se nimeste monarhia romana. Discursul meu nu este unul politic ci un discurs strict profesionist si unul de constiinta.
Mai mult decat atat, s-a ajuns la concluzia ca ne trebuie specialisti proprii. Si in cercetare si intr-un invatamant care chiar mai pastra niste rigori si niste tensiuni ale invatarii, macar atat, cu toate ca istoric era o falsitate ingrozitoare. Dorinta politica si strategia comunista de a face cercetare nu aveau mediu de dezvoltare. Si astfel a iesit un fel de hibrid si de ici-colo cate un specialist. Categoric ca si acesti specialisti, cati s-au putut forma in perioada comunista, cand am mai avut totusi personalitati, au fost distrusi in perioada postdecembrista.
Ne gandim ca si dezetatizarea nu s-a facut altfel decat haotic, "pe muschii lor". A fost o privatizare care s-a facut aberant de niste persoane introduse in tumora care de acum se metastazia. Asa incat Romania sufera astazi de cancer leucemic. Nu mai vezi tumoarea respectiva pentru ca aceasta s-a imprastiat in toate celulele. Deprofesionalizarea Romaniei in ultimii 20 de ani nu este o eroare de strategie politica ci este o manifestare a incompetentei cruciale a celor care au condus tara. Eroarea ne paste pe toti, nimeni nu este perfect. Insa incopententa omului rudimentar, cand i se da sa functioneze pe niste lucruri esentiale este groaznica. Lucrul asta vi-l spune Dan Puric, din spatiul cultural pe care il cunsc foarte bine si in care ma zbat de peste 20 de ani.
In clipa in care eu va vorbesc acum in Aula Academiei, un secretar de stat de la Ministerul Culturii deja a dat o lege ca sa se puncteze in teatru salariile celor din figuratie in functie de numarul de aparitii. Poti sa ai 6-7 aparitii intr-o luna si asta conteaza mai mult decat un om care are talent, care e un mare profesionist si care are vocatie. Se poate face o analiza de studiu antropologic a creierului secretarului de stat? Sigur ca se poate face. Gradul de reactie al colegilor mei este minimal pentru ca ei s-au invatat cu "tatucul", sa vina si sa gestioneze.
Vedeti Dumneavoastra, exista un diagnostic. Din punctul de vedere al terapiei, in medicina chineza se spune ca intr-o boala cronica, cand aceasta s-a instalat mai generalizat, iti trebuie de cinci ori timpul ei de instalare ca sa o poti elimina din organism. Unde sa se dezvolte aceasta elita, aceasta tendinta de reprofesionalizare a Romaniei? In ce mediu? Elita se dezvolta intr-un mediu de cultura ca intr-un sol care, daca a fost chimizat ingrozitor, are nevoie de trei ani pentru a deveni ecologic.
Medicina contemporana se concentreaza asupra bolii, nu asupra bolnavului. Tatal meu, care a fost un mare medic la randul lui, mi-a spus: "Dragul meu, nu exiasta boli, exista bolnavi". Inainte de a fi lumea in criza este Romania in criza. Iar Romania are o specificitate a crizei, asa cum fiecare bolnav are o specificitate. Suferinta Romaniei e multipla. Criza financiara este bomboana de pe coliva pentru ca suntem de mult in criza morala, criza economica, criza politica si in criza de identitate. Si toate acestea bine intretinute, ca omul sa nu isi revina, infasurate ca un cocon din care nimeni nu il elibereaza
Pana si manifestarea de astazi, dati-mi voie sa o identific si sa ma bucur ca ea se intampla. Academia Romana are toate sansele sa devina un forum de dezbatere a unor probleme, nu ca o alternativa la clasa politica ci pentru a gasi solutii. Clasa politica nu mai are solutii. Ea sufera de hemofilie. Ea se consuma.
In clipa in care sub cupola Academiei Romane au venit D-l presedinte al Senatului, Casa Regala, reprezentanti ai patronatelor si ai sindicatelor, specialisti, profesionisti, lucrurile acestea pe care le spunem aici, impreuna, au un sens, ele fertilizeaza mintea. Pentru ca nimeni dintre noi nu poate sa monopolizeze adevarul. Aceasta miscare de idei poate sa devina un stimul decizional si poate singurul lucru autentic din tara. Sau poate sa devina o chestie formala si bifata.
Constientizarea procesului prin care trecem ne legitimeaza in fata culturii si politicii internationale. Personal, zbatandu-ma in mediul acesta de impostura de care sunt inconjurat in minorul si abjectul spatiu cultural romanesc, primul lucru pe care il fac este sa marturisesc de la aceasta tribuna, atat cat mi se da voie, ca nu e bine. Solutiile pe care eu mi le-am notat evident ca nu pot sa fie pe deplin salvatoare. Este insa speranta unui om care vrea ca profesionalismul in Romania sa se situeze la nivelul onorabilitatii, nu am spus nici macar al demnitatii.
In primul rand, ceea ce trebuie sa se faca - si a fost subliniat foarte buine si de catre Alteta Sa Regala Principele Radu si de catre Dl Calin Georgescu - este ceea ce spunea Simion Mehedinti: "un front moral". Fara un front moral al intregului popor nu se poate face nimic. Acest popor care a devenit intre timp o populatie amorfa, nenorocita, prost informata, manipulata trebuie sa creeze un front moral in primul rand pe ideea de supravietuire istorica, de revenire la demnitate. Nu poti sa traiesti intr-o democratie care a inceput sa devina o "teroare a majoritatii" asa cum spunea Tocqueville. Iata ca acum se lupta intre ei dupa ce elita a fost decimata.
Eradicarea imposturii. La mine, in spatiul cultural, sunt impostori care sufoca cultura nationala. La nivel national cultura este o forma de putere politica. Eradicarea malariei s-a facut incepand cu asanarea baltilor de sub cladiri. In Romania sunt balti de gandire unde cresc acesti tantari. Trebuie striviti tantarii. O sa spuneti ca am un discurs extremist. Dar nu, pur si simplu trebuie sa ii spui impostorului ca este un ticalos care sufoca aceasta dezvoltare.
Inaugurarea unei epoci a calitatii. Omul sa fie rasplatit pentru munca lui si personalitatea sa aiba demnitate sociala. Voiam sa ii spun aceasta Domnului secretar de stat de la cultura.
Refacerea de urgenta a societatii civile. Societatea civila in Romania a fost inhibata si a fost distrusa pentru ca ea era singurul lucru natural. Or, cum sa lasi sa creasca o chestie naturala cand trebuie sa ne aflam in treaba, vorba lui Petre Tutea. Aceasta societatea civila nu poate sa dea la o parte specialistii care au mai ramas, nu mai poate sa mai mearga fara elita, fara Casa Regala, fara patronate, sindicate, aceste capilare eficiente ale neamului romanesc. Societatea civila trebuie sa aiba organism local si sa fie pepiniera pentru viitoarea clasa politica.. Din randul acestor oameni si a tineretului trebuie sa creasca viitorul om politic care va fi responsabil si nu va trada o lume care ii apartine. El trebuie sa fie educat aici. Aceasta societate civila - poate peste un an-doi - trebuie sa monitorizeze din aproape inconstienta clasei politice care se schimba in cerc. Trebuie sa monitorizeze, trebuie sa o responsabilizeze.
Investitia in educatie. Conteaza si ce fel de educatie facem, ce invata un copil, ce istorie invata cand toata memoria dupa al doilea razboi mondial este distorsionata si ascunsa.
Reintroducerea de urgenta a modelelor nationale, a reperelor. Dezintoxicarea rapida. Pentru ca s-a facut o intoxicare a imaginii marilor personalitati, a monarhiei romane, a modelelor. De ce nu se vorbeste de caracterul de jertfa al acestui neam si de ce avem acest caz unic in istoria lumii in care intelectualii se intorc impotriva neamului, caz unic de automutilare. Sa ii invitam si pe ei aici la Academie, pe acesti intelectuali purtatori de infectie nationala ca sa vorbesca despe ceea ce ii deranjeaza la Romania. Suntem numai neam de hoti, de nenorociti si de tradatori? Poate ca am avut si noi izbanzile noastre. Trebuie vorbit si cu acesti oameni in numele democratiei. Sa ii intrebam: "Domnule, spune-mi si mie ce te-a deranjat in reperele pe care abia le-am construit chinuiti de istorie si de ce crezi dumneata intr-un tratament universal?"
Limba are o importanta fundamentala. Este ultima care mai rezista. Pana si limba ne-a fost atacata. Desprinderea de limbajul de lemn de la Stefan Gheorghiu s-a facut agatandu-ne de limbajul de lemn al unui corp politic internationalist. E la fel de daunator. Uitati-va numai la topica si la accentul prezentatorilor de televiziune. Sa ii spuna uneia un profesor de filologie: "Fata draga, vorbeste corect romaneste !"
Romanul nu crede in contractul social. Putem face la contracte economice pana raspoimaine. Romanul crede intr-o stare de spirit. El coaguleaza in rostul lucrurilor. Dati acestui popor rostul.
Si am sa inchei cu urmatorul lucru. Normalitatea aceasta care ni se impune miroase de departe a mediocritate. Poporul roman nu este un popor mediocru. Trebuie insa sa spun sub aceasta sfanta cupola a Academiei Romane, in prezenta celor care ne privesc de dincolo - intre care se afla si un stramos al meu - si in prezenta Casei Regale si a Dumneavostra a tuturor, ca suntem responsabili acum si pe viitor ca aceasta tara sa traiasca demn.
Va multumesc.
