Presedintele Asociatiei "Pro Democratia"

11 martie 2009, Aula Magna a Academiei Romane

D-le Presedinte al Academiei, Domnule Presedinte al Senatului, Altetele Voastre, Doamnelor si Domnilor,

Suntem aici cu ocazia lansarii unui volum care vorbeste despre reprofesionalizarea Romaniei dar subiectul vedeta pare sa fie criza economica si financiara. Traim o criza care din punctul meu de vedere este una fundamentala.

S-a spus aici ca este o criza morala, ca este o criza de ideal, ca este implicit o criza politica. S-a mai spus ca am mai trecut prin crize mai demult sau mai recent. Eu cred ca aceasta criza se aseamana cu criza dintre 1929-1933, o criza grava si profunda care ne obliga sa reflectam cu foarte mare atentie asupra pericolelor pe care le poate intampina societatea romaneasca.

Vedem deja ca egoismele nationale se manifesta inclusiv in interiorul Uniunii Europene. Vedem deja ca solutiile sunt din ce in ce mai mult nationale si nu internationale sau europene. In aceste conditii tin sa va reamintesc ca precedenta mare criza s-a terminat prost, printr-un mare razboi mondial si instalarea totalitarismelor fascist si comunist.

Daca profesionalismul nu va invinge incompetenta, riscurile ca din aceasta criza sa iesim prost sunt foarte mari. Responsabilitatea elitelor stiintifice este imensa in acest moment. Pentru ca ceea ce s-a intamplat in anii 30 ai secolului trecut a fost tocmai tradarea elitelor care s-au lasat captivate de ideologii periculoase si care in final au devenit instrumente ale acestora. Daca nu dorim ca istoria sa se repete, atunci este obligatoriu sa incercam o reforma radicala a modului de a privi constructia politica.

Suntem la 150 de ani de la inceputul istoriei moderne romanesti, 1959 era anul in care Alexandru Ioan Cuza unea cele doua principate romane dar totodata si la 150 de ani de la publicarea "Originii speciileor" a lui Charles Darwin intr-o tara in care, spre exemplu, teoria evolutionista este considerata ca fiind neadevarata.

Cata vreme vom ramane in aceasta stare de ambiguitate, cata vreme vom considera ca democratia opiniei si dictatura majoritatii sunt singurele forte care sa domine vom avea o problema serioasa. Adevarul nu se supune votului. Adevarul este rezultatul unui proces de gandire. Or acest adevar este rezultatul activitatii stiintifice care nu trebuie in niciun fel limitata de interventia politica sau dictatura majoritatii.

Din pacate evolutia tehnicilor in ultimii 20-30 de ani a facut ca presiunea asupra lumii stiintifice sa fie imensa. Epoca post-moderna a facut ca stiinta sa nu mai aiba un rol atat de important in societate ca in urma cu cateva decenii si deja rezultatele se simt. Criza pe care o traversam este in primul rand criza unei ideologii, capitalismul si neo-liberalismul. Nu sunt dintre cei care cred ca vorbim despre o forma de economie capitalista. Economia poate sa fie controlata sau libera, in niciun caz capitalista. Capitalismul financiar si-a dovedit in mod clar esecul. Cred ca suntem datori ca reprezentanti ai lumii stiintifice sa facem o analiza cat se poate de realista a acestei situatii. Poate ca unii vor spune ca nu este momentul sa ne intrebam cine a fost piromanul cand incendiul este in plina desfasurare si ar fi mai bine sa il stingem. Dar pentru a nu repeta greselile trecutului ar trebui sa intelegem ce se intampla si ce ni se intampla.

Traim doua crize in paralel, una romaneasca si alta internationala. Nu este deloc sigur ca din aceasta criza vom iesi bine in masura in care nu avem propriile nostre obiective. Rolul profesionalizarii este tocmai acela de a oferi aceste obiective.

Din pacate, in Romania profesionalizarea a fost privita cu indiferenta si ostilitate, loialitatea fata de partid a fost considerata mult mai importanta. Am construit o realitate politico-administrativa bazata pe loialitati partizane. Politica insa nu inseamna doar politica de partid ci inseamna si constructia impreuna a comunitatii. Societatea civila tocmai acest lucru il reprezinta si noi toti cei de aici suntem membri ai societatii civile. Nu trebuie sa fii membru ai unei organizatii neguvernamentale pentru a participa la societatea civila, cu o conditie obligatorie: trebuie sa credem ca aceasta societate civila exista. Ea este o comunitate a cetatenilor care isi asuma in mod integral drepturile si libertatile politice.

Intr-o lume care nu este dominata de drepturi si libertati ci doar de supunere partizana stiinta nu poate realiza nimic. Gandim reprofesionalizarea Romaniei sub aceasta cupola a Academiei Romane pentru ca fara stiinta, cercetare si educatie nu vom putea reprofesionaliza nimic. Putem accepta ca politica este o meserie, o profesiune dar nu putem confunda profesionalizarea politica cu profesionalizarea unei societati.

Din pacate, in ultimii 20 de ani am ratat reconstructia statului. In perioada comunista nu am avut prea mult stat, si una dintre cele mai grave erori a fost aceea a destatalizarii. Am avut prea putin stat pentru ca o organizatie privata, Partidul Comunist, isi impunea in mod totalitar optiunile. Nu am reusit sa institutionalizam statul dupa 1990 si astazi platim aceste consecinte. Ni se spune uneori cu aroganta ca statul este slab. Este slab pentru ca organizatii, de asemenea private, partidele politice nu au facut nimic pentru a-l intari. Ne gasim intr-un moment in care se cere statului sa intervina pentru a salva societatea si economia, iar statul nu mai are cum sa intervina pentru ca el aproape nu mai exista. O ideologie care a fost considerata profesionista, neo-liberalismul a impus o serie de stereotipuri de gandire cum ar fi: "piata rezolva totul", or in momentul de fata, piata nu rezolva nimic. Nu avem insa alternativa, institutia politica, unica, puternica pentru a compensa incapacitatea statului de a functiona.

Iata de ce cred ca, atunci cand vorbim despre reprofesionalizare, discutam in primul rand despre un exercitiu individual al fiecaruia dintre noi, acela de a face un examen critic al stereotipurilor pe care le-am achizitionat in ultimii 20 de ani si de a incerca sa gasim solutii sociale. Daca nu vom opta pentru ratiune ci vom intra pe irational, iesirea din aceasta criza s-ar putea sa fie dezastruoasa.

Eu sper ca "Reprofesionalizarea Romaniei" sa nu fie doar un eveniment care se desfasoara o data la un an de zile, atunci cand se lanseaza un nou volum. Reprofesionalizarea Romaniei trebuie sa fie un exercitiu public rational pe care autoritatile politice ca si societatea romaneasca si-l asuma.

Cu aceasta speranta, va multumeasc pentru atentie.